Limfomul non-Hodgkin: Cauze, simptome, tratament
Limfomul non-Hodgkin este o tipologie de cancer de sânge. Descoperă prin intermediul acestui articol în ce constă acest tip de limfom, care sunt simptomele asociate cu acesta, ce cauze sunt identificate și ce opțiuni de tratament există.
Ce este limfomul non-Hodgkin?
Limfomul reprezintă un tip de cancer care se manifestă la nivelul sângelui. Acesta apare când numărul limfocitelor crește în mod necontrolat.
Limfomul folicular face parte din celulele de tip non-Hodgkin; el se dezvoltă sub formă de foliculi localizați în ganglionii limfatici. Un astfel de limfom non-Hodgkin are un grad scăzut și poate apărea la orice vârstă, dar este mai comun la persoanele de peste 60 de ani [1].
Sistemul limfatic are rol în sistemul imunitar, deoarece luptă împotriva infecțiilor. Limfomul non-Hodgkin se formează în țesutul limfatic, dar se poate localiza în diferite părți ale corpului și există patru stadii de manifestare a bolii, numerotate de la I la IV.
Cancer limfatic - simptome
Deoarece limfomul folicular are un parcurs lent, simptomele sale se pot observa treptat, motiv pentru care este dificil de identificat. Unele persoane pot fi asimptomatice sau pot avea un număr redus de simptome. În multe situații, pacienții ajung la medic pentru alte tipuri de investigați și se descoperă că suferă de limfom non-Hodgkin.
În unele cazuri, limfomul folicular poate avea o dezvoltare rapidă, ceea ce poate duce la manifestarea anumitor simptome. Unul sau mai mulți noduli care se formează în gât sau mai sus de oasele de la gât, în zona axilelor sau în cea inghinală. Nodulii de acest fel sunt umflați și lipsiți de durere. Este posibil să își mențină nivelul inflamat sau să oscileze uneori (să se reducă, apoi să se umfle din nou).
Alte posibile simptome pe care le pot avea persoanele cu limfom non-Hodgkin sunt:
- Stări de oboseală cronică;
- Prezența febrei, în special de peste 38° C;
- Transpirații în exces, care au loc mai ales pe timpul nopții;
- Pierdere în greutate fără să se cunoască motivul:
- Infecții care apar frecvent sau care se vindecă greu;
- Dureri sau inflamații la nivel abdominal;
- Dureri de tip precordial, prezența tusei sau dificultăți respiratorii.
În cazuri rare, limfomul folicular se formează în exteriorul ganglionilor limfatici. Acest tip poartă denumirea de limfom extranodal, iar simptomele sale depind de locul unde se apare. De exemplu, cel din măduva osoasă poate avea ca simptome scăderea celulelor roșii (anemie), scăderea numărului de trombocite (trombocitopenie), număr scăzut de neutrofile (neutropenie).
Cauze apariției cancerului limfatic
În cele mai multe cazuri, nu se cunosc cauzele care duc la dezvoltarea unui limfom non-Hodgkin. Se presupune că pot exista unele modificări de natură genetică ce ar crea condiții pentru apariția acestuia, dar nu se cunoașete acest fapt; oamenii de știință nu au ajuns la un consens, urmând să se realizeze mai multe studii cu privire la această temă.
În principiu, atunci când se manifestă limfomul non-Hodgkin, limfocitele bătrâne nu se elimină din organism, dar continuă să se producă altele noi. În acest mod, se acumulează multe limfocite, iar numărul lor este în creștere, provocând inflamarea ganglionilor.
Printre factorii care pot fi asociați cu dezvoltarea limfomului non-Hodgkin sunt:
- Unele infecții de natură virală, de exemplu, HIV, sau bacteriană, cum este cea cu Helicobacter pylori;
- Administrarea anumitor medicamente cu efect imunosupresor;
- Vârsta de peste 60 de ani;
- Expunerea la unele substanțe chimice, de exemplu, erbicide, pesticide, insecticide.
Diagnosticarea limfomului folicular non-Hodgkin
Medicul oncolog stabilește diagnosticul după ce realizează examenul fizic și anamneza pacientului. Sunt observați în special ganglionii limfatici, ficatul și splina. După caz, medicul poate solicita și unele investigații, precum:
- Biopsia - aceasta se realizează la nivelul ganglionilor sau organului suspectat; este singura modalitate prin care se poate clarifica dacă există sau nu limfomul non-Hodgkin - de exemplu, biopsia și puncția lombară;
- Anumite analize de laborator;
- Investigații imagistice, precum CT, RMN, radiografie, scintigrafie;
- În unele cazuri, poate fi necesară și imunohistochimia.
Opțiuni de tratament ale cancerului limfatic
În multe cazuri, tratamentul pentru limfom non-Hodgkin este de succes. Cu toate acestea, după o perioadă, afecțiunea are șanse mari să reapară. În cazul recidivei, medicul schimbă schema de tratament, cu scopul de a menține limfomul sub control. Nu se poate estima când va avea loc recidiva, deoarece depinde de particularitățile pacientului. Medicul oncolog poate oferi însă un pronostic cu privire la șansele de reușită ale tratamentului.
Există patru stadii de gravitate a limfomului. Cel de tip I și cel de tip II sunt considerate forme incipiente, în vreme ce tipul III și cel IV au caracter avansat. Dacă simptomele sunt ușoare, este posibil ca medicul să nu administreze de urgență un tratament. Este însă important ca pacientul să vină frecvent la consult, iar medicul să monitorizeze evoluția afecțiunii.
Tratamentul pentru boala Hodgkin în stadiile avansate implică mai multe abordări. Astfel, există patru opțiuni la care se poate apela: chimioterapia, radioterapia, transplantul medular și imunoterapia.
Chimioterapia
Aceasta reprezintă un tratament medicamentos țintit, sub formă orală sau injectabilă (în venă sau mușchi), al cărui rol este de a elimina celulele de tip canceros sau de a le opri înmulțirea. Chimioterapia poate fi administrată fie singular, fie împreună cu alte forme de tratament, după cum consideră medicul că este mai potrivit.
De regulă, este o terapie inițială la care se recurge în tratamentul pentru limfom non-Hidgkin, dar se poate utiliza și ca tratament secundar, în unele cazuri de recidivă. De asemenea, se poate recurge la aceasta și în situațiile de pregătire pentru un transplant.
Radioterapia
În cazul formelor incipiente, poate fi necesar tratament pe bază de radioterapie, dacă limfomul este în zone sigure pentru această procedură (de exemplu, în cazul în care în apropiere nu este niciun organ vital) și dacă nu există alte afecțiuni în care radioterapia este interzisă.
Radioterapia implică folosirea razelor X cu scopul de a elimina celulele canceroase. În unele situații, aceasta este unica formă de tratament administrată, în special când limfomul este cu evoluție lentă și localizat într-unul sau cel mult în doi ganglioni. Această formă de tratament se poate aplica frecvent după chimioterapie, în vederea distrugerii eventualelor fragmente rămase din limfom.
Transplantul medular
Acesta constă în folosirea unor doze mari de tratament medicamentos și radiații, în vederea obținerii supresiei din punct de vedere medular, dar și imunologic. Sunt introduse apoi în organism celule stem sănătoase, ce au rol în buna funcționare a măduvei spinării. Transplantul medular se poate utiliza când celelalte metode de tratament nu s-au dovedit a fi eficiente în cazul persoanelor diagnosticate cu limfom non-Hodgkin.
Imunoterapia
Acest tip de tratament mizează pe stimularea acțiunii sistemului imunitar cu scopul de a lupta contra afecțiunii. Imunoterapia ar putea fi ineficientă asupra celulelor canceroase, întrucât acestea produc singure proteine pe care organismul nu le poate detecta și nici distruge. Cu toate acestea, în unele cazuri poate fi de ajutor.
Dacă ai fost diagnosticat cu limfomul non-Hodgkin, este esențial să nu te abați de la tratamentul administrat de către medicul oncolog. Acesta este singurul în măsură să îți poată oferi clarificări și să te ghideze pas cu pas în lupta contra afecțiunii. Chiar dacă este posibil să recidiveze, medicul poate ajusta tratamentul.
Surse:
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/non-hodgkins-lymphoma/symptoms-causes/syc-20375680#:~:text=Non%2DHodgkin's%20lymphoma%20is%20a,(tumors)%20throughout%20the%20body.
- https://www.nhs.uk/conditions/non-hodgkin-lymphoma/
- https://medlineplus.gov/lymphoma.html
- https://www.cancer.gov/types/lymphoma/patient/adult-nhl-treatment-pdq#_190
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559328/
