Serom: cauze, simptome, tratament

Ce este seromul si care sunt cauzele sale

Seromul (1) apare ca urmare a acumularii de lichid seros in spatiile dintre tesuturi, in special dupa o interventie chirurgicala sau un traumatism care afecteaza integritatea pielii si a structurilor subiacente. Formarea seromului este legata de reactia naturala a corpului la inflamatie si vindecare.

Cum se formeaza seromul?

In timpul unei interventii chirurgicale sau al unui traumatism, vasele mici de sange si limfatice din tesuturi pot fi deteriorate. Aceasta deteriorare permite lichidului seros sa iasa din vase si sa se acumuleze in spatiul dintre tesuturi, mai ales daca zona respectiva nu are drenaj suficient sau daca presiunea locala favorizeaza acumularea lichidului. De obicei, seromul apare la cateva zile dupa interventia chirurgicala, insa poate deveni evident chiar si dupa cateva saptamani.

Diferenta dintre serom si alte complicatii 

• serom vs hematom: hematomul contine sange acumulat, in timp ce seromul contine lichid seros;
• serom vs abces: seromul nu este infectat; daca apare o infectie, acesta se poate transforma intr-un abces;
• serom vs lipoame: lipoamele sunt mase de grasime, nu acumulare de lichid.

Cauzele aparitiei seromului

In timpul operatiilor chirurgicale, tesuturile sunt taiate, intinse sau manipulate, ceea ce poate duce la lezarea vaselor de sange si limfatice. Operatiile care implica excizia unei cantitati mari de tesut sau separarea tesuturilor (de exemplu, mastectomia, abdominoplastia sau liposuctia) sunt cele mai predispuse sa cauzeze serom (2). Inchiderea incompleta a spatiilor create in timpul interventiei permite acumularea de lichid seros in acele goluri.

Lovituri directe sau traumatisme severe pot determina distrugerea vaselor mici de sange si limfatice, ducand la scurgerea lichidului in tesuturile moi. Accidentele sportive sau leziunile cauzate de impactul cu un obiect dur sunt situatii frecvente care pot cauza serom. Drenurile chirurgicale sunt folosite pentru a preveni acumularea de lichid in tesuturi. Daca drenajul nu este plasat corespunzator sau este indepartat prea devreme, lichidul seros poate sa se acumuleze si sa formeze un serom.

Desi seromul poate parea ingrijorator, este o complicatie relativ comuna si, in majoritatea cazurilor, nu este grava. Cu toate acestea, monitorizarea atenta si interventia medicala la nevoie sunt esentiale pentru prevenirea complicatiilor.

Simptomele seromului: cum sa le recunosti

Seromul este relativ usor de recunoscut daca stii ce semne sa urmaresti. Este important sa identifici simptomele cat mai devreme pentru a preveni complicatiile, cum ar fi infectiile. Mai jos sunt detaliate simptomele comune ale seromului (2):

Umflatura localizata (proeminenta sub piele)

Una dintre cele mai evidente manifestari ale seromului este o umflatura moale si rotunjita sub piele, care poate varia ca dimensiune. Aceasta umflatura poate fi palpabila, iar in unele cazuri poate fi vizibila cu ochiul liber, mai ales in zonele unde pielea este subtire.

Senzatia de lichid sub piele

La palpare, zona afectata poate da senzatia de „miscare” a lichidului in interior, deoarece lichidul seros nu este fixat in tesuturi. Aceasta caracteristica este distinctiva pentru serom si ajuta la diferentierea sa de alte complicatii, cum ar fi un hematom (care este mai ferm).

Durere usoara sau disconfort

In general, seromul nu provoaca dureri intense, dar poate crea disconfort in zona afectata. Durerea poate fi mai pronuntata daca seromul exercita presiune asupra tesuturilor din jur sau asupra nervilor.

Inflamatie usoara

Zona afectata poate parea usor umflata si inflamata, dar de obicei nu este insotita de roseata sau caldura locala (pana cand nu apare o infectie). Inflamatia poate fi mai evidenta in cazul seromurilor mari.

Mobilitate redusa

In functie de localizarea seromului, acesta poate afecta miscarile normale ale corpului. Daca seromul este situat in apropierea unei articulatii, poate provoca rigiditate sau dificultate in miscare, pentru ca afecteaza mobilitatea articulatiilor si a muschilor. 

In cazul interventiilor chirurgicale majore, seromul poate influenta recuperarea generala. In anumite situatii, seromul se poate complica. Semnele de complicatii includ (3):

• roseata accentuata in jurul zonei umflate;
• cresterea temperaturii locale: pielea din jurul seromului devine calda la atingere;
• durere intensa si pulsatila;
• febra sau frisoane, care pot semnala o infectie sistemica;
• secretii purulente: daca seromul se sparge, poate elimina lichid cu aspect galbui sau verzui, semn clar de infectie.

Metode de diagnosticare a seromului

Diagnosticarea seromului (3) implica o combinatie de examinare clinica si, in anumite cazuri, investigatii suplimentare pentru a confirma acumularea de lichid si a exclude alte complicatii. 

Examinarea clinica

Aceasta este primul pas si cea mai importanta etapa in diagnosticarea seromului. Medicul va analiza zona afectata pentru a evalua prezenta umflaturii, senzatia de lichid si semne precum roseata, caldura locala sau tensiunea pielii, pentru a exclude o posibila infectie.

Ultrasonografia (ecografia)

Ecografia este metoda de baza folosita pentru confirmarea diagnosticului de serom. Este o investigatie non-invaziva, rapida si precisa, care poate oferi informatii detaliate despre localizarea seromului, dimensiunea seromului si structura interna (confirma daca lichidul este limpede sau contine alte componente, cum ar fi sange sau puroi).

Tomografia computerizata (CT)

Tomografia computerizata poate fi utilizata in cazurile mai complexe, atunci cand seromul este localizat profund sau asociat cu alte afectiuni. Aceasta investigatie ofera imagini detaliate si poate fi folosita pentru evaluarea complicatiilor potentiale, precum infectia sau abcesul si localizarea precisa a seromului in raport cu structurile anatomice adiacente.

CT-ul este rar necesar pentru seromurile simple, fiind rezervat pentru cazurile in care diagnosticul este neclar.

Rezonanta magnetica (RMN)

RMN-ul este o metoda avansata de imagistica, folosita atunci cand se suspecteaza implicarea unor structuri profunde sau cand alte metode nu sunt concludente. Aceasta investigatie poate diferentia seromul de alte complicatii, cum ar fi hematoame sau abcese. Este utila pentru pacientii cu implanturi sau dispozitive chirurgicale care pot interfera cu alte metode de diagnostic.

Aspiratia cu ac fin (punctia seromului)

Daca seromul este mare si accesibil, medicul poate efectua o aspiratie cu ac fin pentru confirmarea diagnosticului, prin extragerea si analiza lichidului acumulat.

Evaluarea continutului lichidului se face astfel:

• lichid seros limpede: indica un serom simplu;
• lichid tulbure sau purulent: poate semnala o infectie;
• sange: sugereaza un hematom in loc de serom.

Aceasta procedura poate avea si scop terapeutic, ameliorand tensiunea si disconfortul cauzate de serom.

Teste de laborator

In cazul in care seromul este suspectat de infectie, lichidul extras prin aspiratie poate fi trimis pentru analiza de laborator, incluzand cultura bacteriana, examen microscopic si analiza biochimica.

Tratamentul pentru serom: optiuni si eficacitate

Tratamentul seromului (4) depinde de dimensiunea, localizarea si gravitatea acestuia, precum si de posibilele complicatii, cum ar fi infectia. In majoritatea cazurilor, seromul este o conditie temporara care se rezolva de la sine, dar uneori poate necesita interventie medicala. Scopul tratamentului este de a preveni disconfortul, infectia si alte complicatii asociate.

Scopul tratamentului este de a preveni disconfortul, infectia si alte complicatii asociate. Principalele tipuri de tratamente pentru serom includ:

• monitorizare activa - in cazul seromurilor mici si asimptomatice;
• drenaj manual (aspiratia lichidului) - una dintre cele mai comune optiuni de tratament pentru seromurile mai mari;
• drenaj chirurgical - in cazuri mai severe, medicul poate opta pentru plasarea unui dren chirurgical;
• compresie locala - se folosesc bandaje elastice, corsete sau imbracaminte compresiva pentru a reduce acumularea de lichid;
• tratamentul infectiilor asociate - daca seromul devine infectat, tratamentul implica antibiotice administrate oral sau intravenos, in functie de gravitatea infectiei, drenaj suplimentar pentru a elimina lichidul purulent acumulat si, in cazuri severe, interventii chirurgicale, pentru a elimina complet seromul infectat;
• interventii chirurgicale corective - pentru seromuri cronice sau recidivante care nu raspund la alte tratamente si pentru complicatii anatomice care favorizeaza acumularea de lichid (de exemplu, pungi mari de tesut subcutanat);
• masuri preventive pentru a evita formarea seromului - ingrijirea corecta postoperatorie, imbracaminte compresiva, evitarea efortului fizic intens, aplicarea de gheata local.

Optiunile de tratament pentru serom variaza de la simple masuri de monitorizare pana la interventii chirurgicale corective. Alegerea metodei depinde de dimensiunea si gravitatea seromului, precum si de istoricul pacientului. Cu un tratament adecvat, majoritatea pacientilor se recupereaza complet fara complicatii pe termen lung. Eficacitatea tratamentului este mai mare atunci cand seromul este diagnosticat si gestionat precoce.

Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor! 

Bibliografie:

1. ncbi.nlm.nih.gov „ Postoperative Seroma Management” https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK585101/ (accesat la 08.11.2024)
2. osmosis.org „Seroma - What Is It, Causes, Treatment, and More”https://www.osmosis.org/answers/seroma (accesat la 08.11.2024)
3. medicalnewstoday.com „Should I worry about a seroma?”https://www.medicalnewstoday.com/articles/312875 (accesat la 08.11.2024)
4. healthline.com „Seroma: Treatment and More”https://www.healthline.com/health/seroma (accesat la 08.11.2024)