Sindromul Vestibular: cauze, simptome, tratament

Sindromul vestibular este o problema destul de des intalnita, care poate afecta semnificativ calitatea vietii unei persoane, impiedicand-o sa desfasoare chiar si activitati aparent banale, de zi cu zi. In acest articol iti vom explica ce inseamna sindromul vestibular, care sunt cauzele sale, care sunt simptomele asociate cu aceasta patologie, dar si cum se poate trata.

Ce este sindromul vestibular?

Ai auzit vreodata vorbindu-se despre aparatul vestibular? El include acele parti ale urechii interne si regiuni ale creierului responsabile cu procesarea informatiilor senzoriale implicate in controlul echilibrului si al miscarilor oculare. Daca acest aparat vestibular este lezat in vreun fel, te vei confrunta cu tulburari de echilibru, vertij, nistagmus si alte simptome caracteristice. Termenul folosit pentru a descrie aceste simptome ce apar ca urmare a unei leziuni vestibulare este cel de sindrom vestibular.[2]

Tipuri de sindrom vestibular

In functie de localizarea leziunii, exista doua tipuri principale de sindrom vestibular:

• sindromul vestibular periferic - cand sunt lezati labirintul membranos si nervii vestibulari; 
• sindromul vestibular central - cand leziunea este localizata la nivelul sistemului nervos central.

Ambele tipuri de sindrom vestibular se pot prezenta sub forma acuta sau cronica.[1]

Cauzele sindromului vestibular

Sindromul vestibular poate avea mai multe posibile cauze. Iata cateva dintre acestea:

• vertijul paroxistic pozitional benign - o tulburare a urechii interne care provoaca episoade scurte de vertij, insotite adesea si de alte simptome; cel mai adesea, afecteaza femeile si persoanele cu varsta peste 50 de ani;
• boala Ménière - o tulburare periferica des intalnita, caracterizata prin episoade de vertij care pot dura de la cateva minute la cateva ore, insotite de pierderea auzului si tinitus (tiuitul urechilor); 
• neuronita vestibulara - o inflamatie a nervului vestibular; 
• anumite tulburari autoimune (ex: sindromul Cogan); 
• neurinomul acustic sau schwanomul vestibular; 
• fractura osului temporal; 
• anumite medicamente; 
• atacul ischemic tranzitoriu vertebro-bazilar; 
• accidentul vascular cerebral ischemic acut implica tracturile nervoase vestibulare, cerebelul sau trunchiul cerebral; 
• accidentul vascular cerebral hemoragic care afecteaza trunchiul cerebral si cerebelul; 
• scleroza multipla.[1]

Simptomele sindromului vestibular

Simptomele sindromului vestibular pot varia, dar de obicei includ: 

• vertijul;
• ameteli;
• nistagmusul (miscari involuntare, ritmice, ale ochilor); 
• tulburari de echilibru; 
• instabilitate posturala; 
• intoleranta la miscarea capului; 
• greata si varsaturi. 

In functie de cauza sa, mai pot aparea si alte simptome, inclusiv, dupa cum am vazut mai sus, pierderea auzului sau tinitus.

Stabilirea unui diagnostic se face pe baza anamnezei si a examenului clinic, precum si a rezultatelor testelor si investigatiilor recomandate de medic.[1]

Tratamentul Sindromului Vestibular

Ca si in cazul simptomatologiei, tratamentul sindromului vestibular poate varia in functie de cauza sa. Acesta se va concentra pe ameliorarea simptomelor. Planul de tratament poate include, in functie si de severitatea simptomelor, gradul de sanatate a persoanei afectate si de istoricul sau medical, administrarea anumitor medicamente si vitamine, efectuarea unor manevre si exercitii speciale (numai de catre sau sub supravegherea unui specialist) ori, in cazul in care alte metode nu se dovedesc eficiente, a unor interventii chirurgicale. 

Modificarea stilului de viata si a dietei, precum si evitarea factorilor declansatori pot ajuta, de asemenea, la ameliorarea simptomelor asociate cu sindromul vestibular. De exemplu, in cazul bolii Ménière, una dintre optiunile de tratament conservator presupune adoptarea unei diete cu continut scazut de sodiu (2 pana la 3 grame pe zi), limitarea consumului de bauturi cu cofeina si de alcool, evitarea fumatului, stresului si a alergenilor.[1]

Complicatiile sindromului vestibular 

Cel mai adesea, complicatiile asociate cu sindromul vestibular au legatura cu scaderea calitatii vietii si cresterea riscului de cadere. Desi la o prima vedere aceste lucruri nu par atat de grave, in realitate lucrurile nu stau chiar asa. De exemplu, o persoana cu vertij sever ar putea gasi imposibil sa mai conduca un autoturism sau sa faca o plimbare cu bicicleta. Chiar si mersul pe jos poate deveni o problema. In cazul persoanelor in varsta, o simpla cazatura poate avea urmari debilitante sau chiar mortale.[1] Tocmai de aceea este important sa te prezinti la medic imediat ce observi vreun semn de alarma. 

Sindromul vestibular este o problema tot mai des intalnita, asociata cu o scadere semnificativa a calitatii vietii si cu un risc sporit de cadere. Exista doua tipuri principale de sindrom vestibular, cu cauze variate. Cel mai adesea, se manifesta prin simptome precum vertij, ameteli, instabilitate posturala si pierderea echilibrului, dar, in functie de localizarea leziunii vestibulare, pot aparea si alte simptome. Tratamentul se stabileste in functie cauza simptomelor, precum si de alti factori, si poate include medicatie, fizioterapie sau interventii chirurgicale. Schimbarea stilului de viata poate contribui, de asemenea, la ameliorarea simptomelor. Stabilirea unui diagnostic exact este primul pas catre identificarea tratamentului potrivit, care va reduce, pe cat posibil, toate acele manifestari care afecteaza calitatea vietii si impiedica o persoana sa desfasoare activitati pe care altadata le considera normale. 

Acest articol are rol strict informativ si nu reprezinta o sursa de autodiagnosticare. Daca prezinti simptome specifice sindromului vestibular, consulta un specialist! Acesta este singurul in masura sa stabileasca un diagnostic si sa-ti recomande tratamentul potrivit. 

Bibliografie: