Somatizare: ce este, impact asupra sanatatii

Somatizarea (sau tulburarea de somatizare) reprezinta aparitia unor simptome neplacute, care pot afecta grav viata pacientului, desi acesta nu sufera de o boala fizica. Practic, desi persoana afectata manifesta semne specifice unor afectiuni medicale, analizele si investigatiile efectuate demonstreaza ca nu exista o cauza organica pentru acestea. Totusi, suferinta pacientului este reala, iar simptomele pot ajunge sa-i influenteze in mod nedorit activitatea de zi cu zi.

Prezentam in acest articol cele mai importante informatii despre somatizare: cauzele aparitiei ei, modul de manifestare, dar si metodele prin care tulburarea poate fi tinuta sub control.

Ce este somatizarea si cum se manifesta

Somatizarea este o tulburare care se manifesta prin aparitia unor simptome fizice, in lipsa unei afectiuni medicale. Mai exact, simptomele sunt provocate de cauze psihice, emotionale, nu de o boala reala. Cele mai frecvente manifestari ale somatizarii sunt:

• durere in piept;
• oboseala;
• ameteli;
• stari de greata;
• dureri de spate;
• tulburari digestive;
• tulburari menstruale.

Unii medici folosesc termenul de functional atunci cand nu pot identifica o cauza fizica pentru un simptom (spre exemplu: diaree functionala). Totusi, termenii nu sunt identici, pentru ca somatizarea poate explica anumite manifestari numai atunci cand factorii determinanti sunt in mod clar de natura psihica, nu pentru cauze necunoscute.

Pacientul poate resimti simptomele la o intensitate foarte mare, de aceea activitatile zilnice sunt deseori afectate, iar calitatea vietii are de suferit. In plus, manifestarile persista de obicei luni sau ani de zile, iar bolnavul se poate simti neinteles de catre cei din jur sau chiar privit cu neincredere, pentru ca starea lui de rau nu are o cauza evidenta. Aceste situatii ii pot agrava si mai mult tulburarea, crescand riscul de depresie sau anxietate.

Cauzele somatizarii

Tulburarea de somatizare nu are o cauza clar cunoscuta. Cel mai des se declanseaza inainte de 30 de ani, iar femeile au un risc mai mare de a dezvolta acest sindrom. O posibila explicatie pentru aparitia semnelor poate fi nevoia inconstienta de a primi atentie sau ingrijire din partea celorlalti. 

Somatizarea este greu de diagnosticat, pentru ca nu exista investigatii specifice. De obicei, pacientul, convins ca sufera de o afectiune medicala, va solicita consultatii la mai multi specialisti si va face multe analize. Numai dupa ce toate aceste teste vor demonstra ca nu exista o cauza organica a simptomelor, se poate vorbi despre tulburarea de somatizare. Aceasta apare destul de rar, afectand de obicei 1 din 1.000 de persoane.

Riscul de aparitie a somatizarii este mai mare in familiile unde au mai existat cazuri de acest fel, prin urmare factorii genetici joaca un rol important. Consumul de alcool si droguri este un factor de risc important, la fel si trauma, stresul intens sau relatiile tensionate cu cei din jur.

Tratamentul pentru tulburarea de somatizare

Principala provocare pentru o persoana care sufera de tulburarea de somatizare este acceptarea diagnosticului. De multe ori, pacientul refuza sa creada ca nu sufera de o boala organica. Insa, dupa ce situatia este clara, medicul poate recomanda mai multe optiuni de tratament:

• Terapia cognitiv-comportamentala: il va ajuta pe suferind sa inteleaga mai bine cauzele simptomelor neplacute pe care le are.
• Medicatia: este recomandata in cazul in care somatizarea este combinata cu depresie sau anxietate. Anumite suplimente alimentare pentru anxietate, pe baza de vitamine, minerale sau extracte din plante pot ajuta la ameliorarea stresului, dar acestea trebuie luate numai la indicatia medicului si nu pot sa inlocuiasca tratamentul alopat.

Posibile complicatii ale somatizarii

In lipsa diagnosticului corect si a tratamentului potrivit, tulburarea de somatizare se poate agrava si ajunge sa afecteze serios viata pacientului. Cele mai frecvente complicatii care pot sa apara sunt:

• Probleme la locul de munca si in relatiile sociale, din cauza preocuparii obsesive pentru sanatate;
• Anxietate sau depresie - pacientul ajunge la convingerea ca sufera de o boala organica, dar nimeni nu-l poate ajuta, pentru ca nu-i descopera afectiunea;
• Ganduri obsesive legate de posibile cauze organice ale simptomelor si de modul in care boala lor va evolua;
• Cheltuieli nejustificate cu analize si investigatii medicale repetate, pentru a descoperi cauza simptomelor;
• Izolarea de ceilalti - pacientul se simte neinteles, marginalizat, exclus din viata sociala din cauza simptomelor pe care le are.

In concluzie, pentru stabilirea diagnosticului corect sunt necesare numeroase analize si investigatii medicale, care sa excluda orice afectiune organica. Apoi, colaborarea dintre medic si pacient este esentiala pentru ca tratamentul recomandat sa aiba efect, iar simptomele fizice sa fie ameliorate, pe masura ce starea psihica a bolnavului se imbunatateste.

Referinte:

1. Sandra M.A.Dijkstra-Kersten et all, Somatisation as a risk factor for incident depression and anxiety, Journal of Psychosomatic Research, Volume 79, Issue 6, December 2015, Pages 614-619. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0022399915005061,  accesat pe 12 sept. 2022;

2. Dr. Hayley Willacy, Reviewed by Dr. Toni Hazell, Somatisation and Somatoform Disorders. Last edited 31 Aug 2022. https://patient.info/mental-health/somatisation-and-somatoform-disorders. Accesat pe 12 sept. 2022;

3. Zakiya Q Al Busaidi, The Concept of Somatisation, Sultan Qaboos Univ Med J. 2010 Aug; 10(2): 180186. Published online 2010 Jul 19.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3074701/. Accesat pe 12 sept. 2022;