Variola maimutei: ce este si cum se transmite?

Variola maimutei este o boala infecto-contagioasa, descoperita initial in 1958, in randul unor maimute de laborator din Danemarca. Primele cazuri la oameni au aparut in anul 1970 in Republica Democrata Congo. Intre 1970 si 2019, boala a fost raportata in zece tari africane, in special in cele din zona centrala si vestica. Incepand cu luna mai a anului 2022, boala a fost raportata treptat in 111 tari ale lumii, cu peste 85.000 de cazuri confirmate.

Ce este variola maimutei?

Variola maimutei este o infectie virala rara, ce se poate raspandi de la o persoana la alta. Este endemica statelor din Africa Centrala si de Vest. Aceasta apare in tarile africane ca rezultat al contactului cu animalele infectate. Este provocata de virusul variolei, ce face parte din familia ortopoxvirusului. [1]

Variola maimutei are doua ramuri: una endemica Africii de Vest si una bazinului Congo. Prima varianta are o rata de mortalitate mica, de 1%, in timp ce pentru a doua, aceasta este mai mare, atingand o mortalitate de 10%. Din fericire, varianta care s-a raspandit international face parte din prima categorie. [2]

Cum se transmite variola maimutei?

Variola maimutei se poate transmite ca urmare a unui contact direct, pentru o perioada lunga de timp, intre o persoana sanatoasa si una purtatoare de virus. Aceasta poate patrunde in organism pe mai multe cai:

• leziuni ale tegumentului (rani deschise);
• cale aerogena;
• la nivel ocular;
• prin cavitatea bucala;
• prin contact cu fluidele corpului ce poarta virusul (saliva, secretii uretrale sau vaginale). [3]

Persoanele care prezinta riscul cel mai mare de infectare sunt cele care intra in contact direct, prelungit, cu un purtator. Aceste grupe includ personalul medical, membrii familiei sau partenerii sexuali ai unei persoane infectate. [2, 3]

Desi poate fi transmisa prin contact sexual, boala nu este considerata o BTS. Acest lucru se explica prin faptul ca virusul se transmite ca rezultat al expunerii directe, de lunga durata, aspecte ce caracterizeaza contactul sexual. [2]

Variola maimutei se poate transmite si prin expunerea fata de o persoana infectata ce tuseste sau stranuta, insa contactul trebuie sa fie, din nou, prelungit. [1]

Ce simptome are variola maimutei?

Perioada de incubatie pentru variola maimutei variaza intre 6 si 13 zile. Totusi, exista si cazuri in care aceasta s-a extins pe o perioada de 21 de zile. Boala prezinta doua etape. [3]

• Prima etapa este cea de invazie, care, in general, dureaza aproximativ cinci zile de la infectare. Simptomele sunt nespecifice si includ febra, adenopatii (cresterea in dimensiuni si umflarea ganglionilor), lombalgii (dureri ale spatelui), precum si mialgii (dureri ale grupelor musculare), dar si astenie fizica. Afectarea ganglionilor este o trasatura ce diferentiaza boala de altele ce prezinta simptomatologie similara. [2, 3]

• A doua etapa se refera la eruptia cutanata ce isi face debutul la 1 - 3 zile dupa aparitia febrei. Aceasta poate fi observata, in mod special, pe fata si pe extremitatile membrilor, si mai rar, pe trunchi. Zonele cele mai afectate sunt fata, ochii, mainile (inclusiv palmele), picioarele (inclusiv talpile) si organele genitale. Aici apar leziuni cutanate multiple. Eruptia isi face debutul prin macule, urmand etapele specifice cu evolutie progresiva (papule, vezicule) si se incheie cu pustule. Ulterior, pe suprafata lor, apar cruste, ce se usuca si cad. [1, 3]

Cum se trateaza variola maimutei?

In cele mai multe cazuri, boala nu necesita tratament, iar simptomele se remit in aproximativ 2 saptamani. Astfel, terapia pentru variola maimutei este cel mai adesea simptomatica, administrandu-se antitermice, antialgice, vitaminoterapie si unguente. Medicatia antivirala este necesara doar in formele grave si la recomandarea specialistului. De asemenea, se recomanda consumul de lichide, pentru a evita deshidratarea. [2]

Preventia se poate face doar prin vaccinare. De asemenea, pentru a scadea riscul de infectie este necesara pastrarea distantei sociale si igiena mainilor folosind apa si sapun sau dezinfectant pe baza de alcool. [1]

Acest articol are rol informativ. Daca prezinti simptome specifice bolii, se recomanda sa contactezi medicul de familie sau Spitalul de Boli Infectioase din judetul tau, pentru a primi recomandarile necesare.

Surse:

1. Emily A Siegrist, Joseph Sassine, Antivirals With Activity Against Mpox: A Clinically Oriented Review, Clinical Infectious Diseases, Volume 76, Issue 1, 1 January 2023, Pages 155–164, Accesat pe 26 ianuarie 2023, https://academic.oup.com/cid/article/76/1/155/6651596?login=false
2. World Health Organization. (n.d.). Monkeypox. World Health Organization. Accesat pe 26 ianuarie 2023, https://www.who.int/health-topics/monkeypox/#tab=tab_1
3. U.S. National Library of Medicine. (n.d.). Public health emergency mpox initiative. National Center for Biotechnology Information. Accesat pe 26 ianuarie 2023, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/about/mpox/