Vorbitul in somn: cauze, simptome, tratament

Ce este vorbitului in somn?

Vorbitul in somn, cunoscut si sub denumirea de somnilocvie, este un tip de parasomnie, adica un comportament anormal care apare in timpul somnului. Spre deosebire de majoritatea parasomniilor care apar numai in anumite faze ale somnului, vorbirea in somn poate aparea atat in timpul somnului REM (somnul „activ” sau cel in care ochii fac miscari rapide), cat si in timpul somnului non-REM (somnul profund).[2]

Cauze ale vorbitului in somn

Vorbitul in somn poate avea diverse cauze. Exista, de exemplu, dovezi puternice care sugereaza ca vorbitul in somn poate avea o componenta genetica. Cu alte cuvinte, daca parintii tai sau rudele apropiate au avut aceasta problema, sansele ca si tu sa suferi de somnilocvie sunt mai mari.[2] 

Acest fenomen este adesea asociat cu alte tulburari de somn, cum ar fi:

• somnambulismul (mersul in somn);
• terorile nocturne (pavorul nocturn);
• mancatul in somn;
• paralizia in somn;
• sexsomnia.[1][3]

De asemenea, s-a observat ca vorbitul in somn tinde sa apara mai des la persoanele cu probleme de sanatate mintala, in special la cele care sufera de tulburare de stres post-traumatic. In acelasi timp insa, nu se considera ca majoritatea cazurilor de vorbit in somn ar fi asociate cu boli mintale.[2] 

Pe langa posibilele cauze mentionate mai sus, au mai fost identificati si o serie de factori care pot declansa vorbitul in somn, intre care si:

• stresul;
• anxietatea;
• consumul de droguri;
• consumul de alcool;
• unele medicamente;
• lipsa de somn;
• depresia;
• insomnia.[3]

Semne si simptome asociate cu vorbitul in somn

Cum se manifesta vorbitul in somn poate varia de la o persoana la alta. Uneori, poate fi vorba de bombanit, ras sau tipat in somn. Alteori, discursul persoanei in cauza este clar si fluent. In ceea ce priveste frecventa episoadelor de vorbit in somn, acestea pot ocazionale sau pot sa apara de mai multe ori pe saptamana sau chiar pe noapte.

De obicei, episodul de vorbit in somn nu dureaza mai mult de cateva zeci de secunde, adesea si mai putin, iar continutul este in general inofensiv si de neinteles. Cu toate acestea, poate fi uneori grafic si alarmant, putand contine blasfemie sau abuz verbal. O caracteristica interesanta a persoanelor care vorbesc in somn in mod obisnuit este ca nu-si amintesc ca au facut acest lucru. Daca sunt trezite in timp ce vorbesc, este posibil sa fie confuze sau sa nu-si aminteasca ce au spus.[1][2]

Impactul vorbitului in somn asupra sanatatii si relatiilor interpersonale

In majoritatea cazurilor, vorbirea in somn este inofensiva si nu are un efect major asupra somnului persoanei. De obicei, aceasta nu are loc suficient de frecvent pentru a cauza probleme grave. Cu toate acestea, exista cateva situatii in care vorbirea in somn poate cauza dificultati.

In primul rand, daca vorbitul in somn deranjeaza un partener de pat sau un coleg de camera, acesta poate intrerupe somnul acestuia si poate contribui la probleme precum insomnia sau somnolenta excesiva in timpul zilei. De asemenea, atunci cand continutul discursului este jenant sau inadecvat, acesta poate crea probleme in relatiile interpersonale.

In plus, daca vorbitul in somn apare alaturi de alte parasomnii, cum ar fi terorile nocturne sau somnambulismul, acesta poate fi asociata cu dificultati mai mari de somn, afectand calitatea acestuia si sanatatea in general.[2]

Vorbitul in somn la copii

Vorbitul in somn este mai frecvent la copii decat la adulti, afectand aproximativ 50% dintre copiii cu varsta cuprinsa intre 3 si 10 ani. Factori precum stresul, oboseala, anxietatea sau febra pot contribui la aparitia acestuia. De asemenea, exista si un aspect ereditar al tulburarii, astfel incat copiii ai caror parinti au vorbit in somn prezinta un risc mai mare de a dezvolta aceasta problema.[1]

Metode de tratament pentru vorbitul in somn

Vorbitul in somn rareori necesita tratament. Exceptia o reprezinta acele cazuri in care acesta afecteaza calitatea somnului si a vietii persoanei respective si a celor din jurul acesteia. De asemenea, poate fi necesara stabilirea unui plan de tratament atunci cand vorbitul in somn este asociat cu alte afectiuni.[3]

Identificarea si tratarea cauzelor subiacente reprezinta deci un prim pas important in gestionarea vorbitului in somn. Daca vorbitul in somn este cauzat de o alta afectiune medicala sau de probleme de sanatate mintala, tratamentul pentru acea conditie poate ajuta la reducerea sau eliminarea vorbitului in somn. De exemplu, in cazul apneei de somn, se poate recomanda utilizarea unui aparat de terapie cu presiune pozitiva continua a aerului (CPAP), iar persoanelor diagnosticate cu insomnie cronica ori terori nocturne li se poate prescrie tratament medicamentos.[3]

In plus, tehnici de igiena a somnului pot fi implementate pentru a reduce vorbitul in somn. Stabilirea unui program regulat de somn, evitarea consumului de cofeina si a altor stimulente inainte de culcare, renuntarea la folosirea dispozitivelor electronice cu cel putin 30 de minute inainte de culcare, crearea unui mediu propice pentru somn - toate acestea pot contribui la prevenirea vorbitului in somn. De asemenea, evitarea stresului si adoptarea unor tehnici de relaxare inainte de culcare pot fi benefice. Terapia cognitiv-comportamentala poate fi si ea de ajutor in prevenirea si tratarea vorbitului in somn.[1][2]

In ceea ce priveste persoanele care impart patul cu un adult sau un copil care vorbeste in somn, utilizarea unui dispozitiv cu sunete albe, a unor dopuri de urechi ori a unor casti in timpul noptii ar putea fi utila pentru a asigura o calitate mai buna a somnului.[3]

Existe diverse explicatii pentru vorbitul in somn. Totusi, de cele mai multe ori, episoadele de acest tip sunt scurte si inofensive, fara ca acest lucru sa insemne neaparat ca nu pot fi asociate cu alte tulburari de somn sau afectiuni. De aceea, daca ai motive sa suspectezi ca te confrunti cu aceasta problema, este indicat sa te adresezi unui medic.

Atentie! Acest articol are rol strict informativ si nu reprezinta o sursa suficienta de autodiagnosticare. Medicul este singurul in masura sa stabileasca un diagnostic si sa recomande un eventual tratament. 

Bibliografie: