Acatizia: cauze, simptome, tratament

Ce este acatizia si care sunt principalele sale caracteristici?

Acatizia este o tulburare neurologica manifestata printr-o stare de neliniste extrema, asociata cu un impuls irezistibil de a se misca sau de a schimba pozitia corpului. Aceasta nu este doar o senzatie de agitatie, ci o problema de sanatate care poate afecta profund capacitatea unei persoane de a se relaxa, de a ramane intr-o pozitie calma si de a-si desfasura activitatile zilnice intr-un mod confortabil. Acatizia este adesea confundata cu anxietatea, dar diferenta esentiala consta in faptul ca acatizia implica o nevoie fiziologica de miscare continua, nu doar o stare emotionala de neliniste [1]. 

Printre principalele caracteristici ale acatiziei se numara:

• Nelinistea motorie – persoanele cu acatizie simt nevoia constanta de a se misca. Aceasta neliniste poate fi manifestata prin miscari involuntare, cum ar fi leganarea corpului, mersul in jurul camerei sau frecarea picioarelor unul de altul.
• Dificulteate in a sta pe loc – este dificil pentru pacient sa ramana intr-o pozitie statica pentru o perioada indelungata. De exemplu, o persoana cu acatizie poate avea dificultati de a sta linistita la masa sau de a se relaxa in timp ce se uita la televizor sau citeste.
• Senzatia de disconfort – acatizia nu se limiteaza la nevoia de a se misca, ci poate fi insotita si de o senzatie de disconfort sau de tensiune in corp, care devine mai acuta in momentul in care persoana nu poate sa-si satisfaca dorinta de miscare.
• Reactiile psihologice – desi nu este o tulburare psihologica in sine, acatizia poate provoca simptome emotionale precum iritabilitatea sau frustrarea, deoarece persoana se simte incapabila sa-si controleze impulsurile legate de miscare [2].

Ce cauzeaza acatizia si care sunt factorii de risc?

Acatizia este o tulburare complexa care poate aparea din diverse cauze, iar factorii care contribuie la dezvoltarea sa sunt adesea interconectati. Aceasta afectiune poate fi rezultatul unui dezechilibru in sistemul nervos sau al unui efect secundar al unor medicamente, dar si al unor probleme de sanatate preexistente. Este important sa se identifice cauza acatiziei pentru a putea aplica un tratament adecvat.

Cauzele acatiziei

Exista mai multe cauze posibile pentru acatizie:

• Medicamentele antipsihotice si tratamentele psihotrope: una dintre cele mai comune cauze ale acatiziei este administrarea de medicamente antipsihotice, in special cele din clasa neurolepticelor, care sunt utilizate pentru tratarea tulburarilor psihotice, cum ar fi schizofrenia. Aceste medicamente pot duce la dezvoltarea unui efect secundar cunoscut sub numele de „acatizie medicamentoasa”, care se manifesta prin neliniste si nevoia de a se misca continuu. De asemenea, alte medicamente psihotrope, cum ar fi antidepresivele si anxioliticele, pot contribui la aparitia acatiziei.
• Tulburarile neurologice: acatizia poate fi si o manifestare a unor afectiuni neurologice, cum ar fi boala Parkinson, sindromul Tourette sau boala Huntington. Acestea pot afecta sistemul nervos central si pot duce la perturbari ale miscarilor si coordonarii motorii, provocand neliniste si miscari involuntare, specifice acatiziei.
• Anxietatea si stresul cronic: desi nu este considerata o cauza directa, anxietatea si stresul pot contribui la dezvoltarea simptomelor de acatizie, mai ales in situatiile de tensiune sau frica intensa. Persoanele care sufera de stres cronic sau de tulburari anxioase pot experimenta simptome similare cu cele ale acatiziei, cum ar fi agitatia fizica si nevoia de miscare pentru a-si elibera tensiunea acumulata.
• Tulburarile hormonale si metabolice: dezechilibrele hormonale, cum ar fi cele asociate cu tiroida (hipotiroidism sau hipertiroidism), pot juca un rol in aparitia acatiziei. De asemenea, alte probleme metabolice care afecteaza sistemul nervos pot contribui la dezvoltarea acestei tulburari.
• Consum de substante interzise si alcool: abuzul de substante, cum ar fi alcoolul, drogurile recreative sau stimulentele, poate cauza simptome de acatizie. De asemenea, sindromul de sevraj (in urma opririi consumului brusc al acestor substante) poate provoca neliniste severa, care se manifesta prin miscari constante si disconfort [3].

Factorii de risc pentru dezvoltarea acatiziei

Este important sa te familiarizezi cu factorii de risc asociati cu aparitia acatiziei:

• Varsta: persoanele varstnice sunt mai expuse riscului de a dezvolta acatizie, in special atunci cand sunt tratate cu medicamente psihotrope sau antipsihotice. In aceasta grupa de varsta, riscul de a dezvolta efecte secundare legate de medicamente este mai mare.
• Istoricul familial: persoanele cu antecedente familiale de afectiuni neurologice sau psihiatrice, cum ar fi schizofrenia sau boala Parkinson, au un risc mai mare de a dezvolta acatizie, mai ales in cazul in care sunt tratate cu medicamente care afecteaza sistemul nervos central.
• Anxietatea si stresul: persoanele care sufera de tulburari anxioase sau de stres cronic sunt expuse riscului de a dezvolta simptome similare cu acatizia. Aceasta se datoreaza faptului ca stresul si anxietatea pot duce la tensiune musculara si neliniste, simptome caracteristice acatiziei.
• Alte afectiuni neurologice: tulburarile neurologice, cum ar fi boala Parkinson, boala Huntington si sindromul Tourette, sunt factori de risc majori in dezvoltarea acatiziei, din cauza afectarii directe a controlului motor [4].

Simptomele acatiziei

Acatizia se manifesta printr-o serie de simptome distinctive, care afecteaza in principal comportamentul si starea fizica a persoanei. Aceste simptome sunt adesea asociate cu o senzatie intensa de neliniste si de nevoie continua de miscare, care pot interfera semnificativ cu activitatile zilnice ale individului. Iata cele mai frecvente simptome ale acatiziei:

• Neliniste si agitatie interna
  Persoanele care sufera de acatizie descriu adesea o senzatie de neliniste puternica, ce le face sa simta ca nu pot sta pe loc. Aceasta neliniste poate fi resimtita atat la nivel mental, cat si fizic. Pacientii se pot simti agitati, nervosi si incapabili sa ramana intr-o stare de repaus, ceea ce le poate afecta concentrarea si capacitatea de a se relaxa.
• Nevoia constanta de miscare
  Unul dintre cele mai evidente simptome ale acatiziei este dorinta continua de a se misca. Persoanele afectate pot simti o nevoie irezistibila de a se plimba, de a se agita pe scaun sau de a-si misca picioarele sau mainile intr-un mod involuntar. Aceasta miscare continua este adesea facuta fara un scop precis, fiind o incercare de a combate disconfortul intern.
• Dificultati in mentinerea unei pozitii statice
  Persoanele cu acatizie nu pot ramane mult timp intr-o pozitie statica, chiar si atunci cand este necesar. De exemplu, poate fi dificil pentru acestea sa stea linistite intr-o sedinta sau sa se relaxeze pe un scaun fara a se ridica frecvent, deoarece senzatia de neliniste le determina sa isi schimbe pozitiile intruna.
• Simptome fizice asociate cu miscarea involuntara
  In unele cazuri, miscarile repetate pot fi evidente si la nivel fizic, manifestandu-se sub forma de tremuraturi sau agitatie a mainilor, picioarelor sau capului. Aceste miscari nu sunt controlate de pacient si pot deveni obositoare sau jenante.
• Simptome psihologice: iritabilitate si anxietate
  Pe langa simptomele fizice, acatizia poate aduce si simptome psihologice. Persoanele afectate pot deveni iritabile, anxioase sau frustrate din cauza incapacitatii de a-si controla comportamentele, iar aceste sentimente pot agrava disconfortul general. Starea de neliniste constanta poate duce la o scadere semnificativa a calitatii vietii, afectand relatiile si activitatile zilnice.
• Dificultati de concentrare
  In ciuda dorintei de a ramane linistite si concentrate, persoanele cu acatizie pot intampina dificultati in a se focusa asupra sarcinilor sau activitatilor de zi cu zi, din cauza nelinistii si miscarilor continue. Aceste dificultati de concentrare pot afecta performantele la locul de munca, la scoala sau in alte contexte care necesita atentie sustinuta.
• Dezvoltarea simptomelor in urma administrarii unor medicamente
  Acatizia este frecvent asociata cu administrarea de medicamente antipsihotice si antidepresive, in special medicamentele care influenteaza neurotransmitatorii din creier. Simptomele pot aparea la scurt timp dupa inceperea tratamentului, ceea ce face ca identificarea acatiziei ca efect secundar al medicamentelor sa fie importanta in gestionarea acesteia [5].

Diagnosticul acatiziei

Diagnosticul acatiziei implica o evaluare amanuntita a simptomelor si istoricului medical al pacientului. Acesta este realizat de un specialist in neurologie sau psihiatrie, care va analiza atat semnele clinice, cat si cauzele posibile ale afectiunii. Diagnosticul corect este esential pentru stabilirea unui tratament adecvat. Iata pasii principali implicati in diagnosticul acatiziei:

• Evaluarea simptomelor
  In primul rand, medicul va intreba pacientul despre simptomele pe care le resimte. Acesta va dori sa afle despre natura nelinistii, despre momentul in care simptomele au aparut si despre modul in care acestea afecteaza viata zilnica. De asemenea, va intreba despre miscarile involuntare si despre dificultatile de a ramane intr-o pozitie statica. In unele cazuri, medicul poate observa comportamentul pacientului pentru a identifica semne de agitatie fizica.
• Istoricul medical si tratamentele anterioare
  Un pas esential in diagnostic este evaluarea istoricului medical al pacientului. Medicul va analiza istoricul medical general, incluzand afectiunile anterioare si tratamentele urmate. In mod special, se va concentra asupra oricaror medicamente care ar fi putut provoca simptomele acatiziei, cum ar fi antipsihoticele sau antidepresivele. De asemenea, se va intreba despre afectiunile preexistente, cum ar fi boala Parkinson, care poate contribui la aparitia simptomelor.
• Examinarea fizica si neurologica
  Examinarea fizica si neurologica va include teste pentru a evalua semnele de agitatie si miscari involuntare. Medicul va verifica reflexele, tonusul muscular si coordonarea, precum si posibilele semne ale unei afectiuni neurologice. Acest lucru poate ajuta la deosebirea acatiziei de alte tulburari, cum ar fi tremorul sau dischinezia tardiva.
• Teste suplimentare
  In functie de istoricul medical al pacientului si simptomele prezentate, medicul poate recomanda teste suplimentare pentru a exclude alte conditii. Aceste teste pot include:
  • Analize de sange pentru a verifica eventuale dezechilibre hormonale sau deficiente nutritionale.
  • Scanari imagistice (CT, RMN) pentru a detecta posibile leziuni ale creierului sau alte afectiuni neurologice care ar putea explica simptomele.
  • Testare psihiatrica pentru a evalua eventualele tulburari psihiatrice care ar putea cauza simptomele, cum ar fi anxietatea severa.
• Diagnosticul diferential
  Acatizia trebuie sa fie diferentiata de alte tulburari care pot provoca simptome similare, cum ar fi:
  • Boala Parkinson – o afectiune neurodegenerativa care poate duce la simptome motorii, inclusiv miscari involuntare.
  • Dischinezia tardiva – miscari involuntare care pot aparea in urma tratamentului cu medicamente antipsihotice.
  • Tremorul esential – o tulburare de miscare care provoaca tremuraturi involuntare.
  • Tulburari de anxietate – pot cauza neliniste si agitatie, dar nu includ miscari involuntare.
• Evaluarea factorilor de mediu si a stilului de viata
  Medicul poate cere informatii si despre stilul de viata al pacientului, inclusiv despre dieta, nivelul de stres si obiceiurile de somn. Aceste aspecte pot juca un rol important in agravarea simptomelor acatiziei sau pot contribui la unele dintre simptome.
• Urmarirea si monitorizarea simptomelor
  Uneori, diagnosticul de acatizie poate fi confirmat prin observarea evolutiei simptomelor pe o perioada mai lunga de timp. In acest caz, pacientului i se poate recomanda o monitorizare continua pentru a evalua modul in care simptomele se dezvolta si daca acestea raspund la tratamentele recomandate [6].

Tratamentul acatiziei

Tratamentul acatiziei depinde in mare masura de cauzele subiacente ale afectiunii, de severitatea simptomelor si de raspunsul pacientului la diferite abordari terapeutice. In general, tratamentele vizeaza reducerea sau ameliorarea disconfortului asociat cu acatizia si corectarea eventualelor dezechilibre neurochimice care pot cauza sau contribui la aparitia acestei afectiuni. Iata principalele optiuni de tratament pentru acatizie:

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos este adesea prima optiune in gestionarea acatiziei, mai ales in cazurile in care aceasta este cauzata de utilizarea medicamentelor antipsihotice sau de alte tulburari neurologice sau psihiatrice. Printre medicamentele utilizate pentru tratarea acatiziei se numara:

• Anticolinergicele: aceste medicamente sunt adesea utilizate pentru a trata acatizia indusa de medicamente antipsihotice. Ele ajuta la restabilirea echilibrului chimic din creier, blocand efectele neurotransmitatorului acetilcolina, care este implicat in miscarile involuntare.
• Benzodiazepinele: aceste medicamente sedative pot ajuta la reducerea agitatiei si nelinistii specifice acatiziei. Benzodiazepinele pot avea si un efect relaxant asupra sistemului nervos central, contribuind astfel la calmarea pacientului.
• Beta-blocantele: acestea sunt uneori utilizate in tratamentul acatiziei, in special atunci cand simptomele sunt severe si sunt asociate cu hipertensiune sau simptome cardiovasculare.
• Inhibitori ai pompei de protoni (IPP) si antihistaminicele: de asemenea, pot fi prescrise in functie de cauzele secundare ale acatiziei (de exemplu, inflamatiile digestive sau reactiile alergice) [7].

Ajustarea sau schimbarea medicatiei

Daca acatizia este cauzata de tratamentele medicamentoase, cum ar fi antipsihoticele, medicul va evalua optiunea de a schimba medicamentele sau de a ajusta doza acestora. Uneori, este necesar sa se treaca la un alt tip de medicamente, cu mai putine efecte secundare sau cu efecte secundare care exclud acatizia. Medicamentele antipsihotice de ultima generatie sau antidepresivele mai moderne pot fi optiuni mai bune pentru anumite persoane. Reducerea treptata a dozei poate fi o optiune viabila pentru a preveni exacerbarea simptomelor [2].

Terapia comportamentala si psihoterapia

Daca acatizia este asociata cu tulburari de anxietate sau alte probleme psihiatrice, terapia comportamentala poate fi utila. Terapia cognitiv-comportamentala (TCC) este o metoda eficienta pentru a ajuta pacientii sa isi gestioneze simptomele de anxietate si neliniste care pot contribui la acatizie. Aceasta ajuta pacientul sa inteleaga cauzele stresului si nelinistii si sa dezvolte strategii pentru a le gestiona.

De asemenea, sesiunile de consiliere psihologica pot fi de ajutor in gestionarea emotiilor si in imbunatatirea starii mentale generale a pacientului. Daca exista o tulburare psihiatrica subiacenta, cum ar fi depresia, tratamentul acesteia va fi esential pentru a reduce riscul acatiziei [4].

Modificarea stilului de viata

Anumite modificari ale stilului de viata pot ajuta la ameliorarea simptomelor de acatizie si pot contribui la gestionarea afectiunii pe termen lung. Acestea includ:

• Exercitii fizice regulate: activitatile fizice moderate pot reduce semnificativ stresul si anxietatea, fiind benefice in reducerea simptomelor de acatizie. Exercitiile de relaxare, cum ar fi yoga sau meditatia, sunt de asemenea eficiente in reducerea agitatiei.
• Tehnici de relaxare: practicile de relaxare, cum ar fi respiratia profunda si exercitiile de relaxare musculara progresiva, pot ajuta la calmarea sistemului nervos si la reducerea simptomelor de neliniste si agitatie.
• Gestionarea stresului: reducerea stresului prin gestionarea eficienta a problemelor zilnice si prin evitarea factorilor de stres poate contribui semnificativ la ameliorarea simptomelor de acatizie [6].

Monitorizare continua si suport psihologic

In cazul in care tratamentele anterioare nu sunt eficiente, monitorizarea continua a pacientului si ajustarea regimului terapeutic sunt esentiale. In unele cazuri, pacientul poate avea nevoie de un suport continuu din partea unui psihoterapeut sau psihiatru pentru a intelege mai bine simptomele si a le face fata. Suportul social si familial joaca un rol important in procesul de tratament si recuperare [3].

Tratament pentru afectiuni asociate

Daca acatizia este asociata cu o afectiune neurologica sau psihiatrica subiacenta, tratamentul acesteia este esential pentru a reduce severitatea simptomelor. De exemplu, in cazul in care acatizia este cauzata de boala Parkinson, tratamentele specifice pentru aceasta afectiune pot reduce simptomele motorii si pot ajuta la ameliorarea acatiziei [5].

Acatizia si impactul sau asupra vietii de zi cu zi

Acatizia poate avea un impact considerabil asupra vietii cotidiene, afectand diverse aspecte ale activitatilor zilnice si ale relatiilor sociale. Desi acatizia este o conditie adesea subdiagnosticata, este important sa se inteleaga modul in care simptomele sale pot influenta functionarea generala a unei persoane [2].

Dificultati in indeplinirea activitatilor de zi cu zi

Persoanele care sufera de acatizie pot simti o nevoie constanta de a se misca, iar acest lucru poate face dificila concentrarea asupra sarcinilor zilnice. Activitati care inainte erau simple, precum cititul, gatitul sau chiar conversatiile, pot deveni dificile din cauza incapacitatii pacientului de a ramane intr-o singura pozitie sau de a se relaxa. Persoanele afectate pot simti un disconfort puternic in timp ce stau pe scaun sau se afla in repaus, ceea ce le determina sa fie intr-o continua stare de agitatie [1].

Impact asupra relatiilor sociale si profesionale

Acatizia poate afecta interactiunile sociale si profesionale, din cauza comportamentului agitat pe care persoanele il adopta. De exemplu, in timpul intalnirilor de la locul de munca sau al intalnirilor sociale, persoanele care sufera de acatizie pot manifesta un comportament nelinistit, cum ar fi miscarea constanta a picioarelor sau a mainilor. Aceste comportamente pot fi percepute ca fiind deranjante sau nepoliticoase de cei din jur, ceea ce poate duce la izolarea sociala [7].

Stres si anxietate crescute

Acatizia este adesea asociata cu o senzatie constanta de neliniste si anxietate. Persoanele afectate pot experimenta o stare permanenta de disconfort, iar gandul ca nu pot controla aceasta stare poate amplifica sentimentele de stres si anxietate. De asemenea, daca acatizia este cauzata de o afectiune neurologica sau o reactie la tratamente medicamentoase, aceasta poate duce la un ciclu de stres continuu, in care simptomele acatiziei sunt exacerbate de propriile temeri legate de sanatate [6].

Probleme legate de somn

Una dintre cele mai mari provocari in viata de zi cu zi pentru persoanele cu acatizie este impactul asupra somnului. Dificultatea de a ramane nemiscat pentru perioade lungi poate face imposibila obtinerea unui somn odihnitor. Persoanele afectate de acatizie pot avea dificultati de a adormi sau de a ramane adormite, iar acest lucru poate duce la oboseala cronica, care la randul sau poate agrava simptomele de neliniste si anxietate. Lipsa somnului poate amplifica impactul acatiziei asupra functionarii zilnice [3].

Efecte pe termen lung asupra sanatatii mentale

Pe termen lung, acatizia nediagnosticata si netratata poate contribui la dezvoltarea unor tulburari de sanatate mintala, cum ar fi depresia sau tulburarile de anxietate. Frustrarea cauzata de incapacitatea de a controla simptomele acatiziei poate conduce la o stare generala de descurajare si tristete. De asemenea, impactul asupra vietii sociale si profesionale poate duce la izolare, ceea ce poate agrava problemele de sanatate mintala. Persoanele care sufera de acatizie pot deveni mai vulnerabile la stres, iar acest lucru poate duce la un cerc vicios, in care starea lor se deterioreaza in continuare [2].

Acatizia este o afectiune care poate afecta semnificativ viata de zi cu zi a celor care se confrunta cu ea. Agitatia constanta si nevoia de miscare, combinate cu impactul asupra activitatilor cotidiene, relatiilor sociale si sanatatii mentale, pot transforma gestionarea zilnica intr-o provocare continua. Totusi, cu un diagnostic corect si un plan de tratament adecvat, este posibil ca simptomele acatiziei sa fie ameliorate, iar persoanele afectate sa isi poata imbunatati calitatea vietii. 

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor! 

Surse bibliografice: