Angiocolita: cauze, simptome, tratament

Caile sau ductele biliare reprezinta acel sistem de canale prin care bila, care ajuta la digestia si absorbtia grasimilor, ajunge de la ficat in vezica biliara si apoi in intestinul subtire. Ele se impart in cai biliare intrahepatice, situate in interiorul ficatului, si cai biliare extrahepatice, care se gasesc in afara ficatului.[5] Exista diverse boli care pot afecta aceste cai biliare, iar una dintre ele este angiocolita. In acest articol iti vom spune de ce apare ea, cum se manifesta si, bineinteles, cum se poate trata. 

Ce este angiocolita 

Termenul de „angiocolita” sau „colangita” este folosit pentru a descrie o inflamatie a cailor biliare intra- si extrahepatice. De cele mai multe ori, apare brusc, pe fondul unei infectii bacteriene si a obstructiei, partiale sau complete, a fluxului biliar. Poate fi insa si cronica (ex: colangita sclerozanta primara sau colangita biliara primitiva), uneori dezvoltandu-se ca parte a unei afectiuni autoimune.[3][5]

Care sunt cauzele angiocolitei 

In majoritatea cazurilor, angiocolita sau colangita acuta este cauzata de o infectie ce apare atunci cand exista o obstructie biliara. Aceasta obstructie poate fi reprezentata, de exemplu, de calculi biliari sau de o tumoare. Factori de risc pentru angiocolita sunt considerati: 

• istoricul de calculi biliari;
• istoricul de boli autoimune; 
• HIV; 
• efectuarea unei proceduri medicale ce a implicat zona cailor biliare; 
• calatoriile in tari unde exista riscul contractarii unei boli parazitare.[1][2]

Cum se manifesta angiocolita 

Simptomele angiocolitei vor varia, in functie si de severitatea sa. Lista acestora poate insa include: 

• dureri abdominale (localizate in zona superioara a abdomenului, in partea dreapta sau in regiunea sa mijlocie); 
• febra; 
• frisoane; 
• urina inchisa la culoare; 
• scaune deschise la culoare; 
• greata; 
• varsaturi; 
• icter.[2]

Mai pot, de asemenea, aparea manifestari precum hipotensiunea arteriala, starea de letargia sau modificari ale vigilentei.[1]

Cum se stabileste diagnosticul de angiocolita 

Simptome precum cele mentionate mai sus pot avea multe alte posibile cauze, motiv pentru care stabilirea unui diagnostic clar si corect este posibila doar in urma unui consult medical si a efectuarii testelor si investigatiilor recomandate de medic, printre care se pot numara: 

• ecografia abdominala; 
• colangiopancreatografia retrograda endoscopica (ERCP); 
• colangiopancreatografia prin rezonanta magnetica (MRCP);
• colangiografia transhepatica percutana;
• analize de sange (ex: pentru determinarea nivelului bilurubinei sau enzimelor hepatice ori a numarului de globule albe, pentru evaluarea functiei hepatice etc.); 
• tomografie computerizata.[1][2]

Medicul va decide care teste si investigatii sunt necesare pentru fiecare caz in parte, in functie de circumstante. De aceea, este intotdeauna esential sa consulti un medic in cazul in care prezinti simptome care pot fi asociate cu angiocolita sau orice alta afectiune.

Cum se trateaza angiocolita 

Este foarte important sa se intervina cat mai repede posibil pentru tratarea acestei afectiuni. In majoritatea cazurilor, prima linie de tratament pentru angiocolita o reprezinta administrarea de antibiotice (pentru a trata infectia). De asemenea, poate fi necesara drenarea lichidului din canalul biliar si identificarea cauzelor obstructiei biliare.

In acest scop, se poate realiza o colangiopancreatografie retrograda endoscopica, ce presupune introducerea unui endoscop in esofag si stomac, in duoden (prima parte a intestinului subtire) si in canalele biliare, urmata, dupa caz, fie de amplasarea unui tub de drenaj in canalul biliar, fie de indepartarea calculilor biliari.

In cazurile severe, cand alte optiuni de tratament nu ofera rezultate sau cand angiocolita se agraveaza, se pot efectua interventii chirurgicale pentru a deschide canalele biliare, a drena bila si a reduce acumularea de lichid.[1]

Ce complicatii poate cauza angiocolita 

Daca nu este tratata, angiocolita sau colangita poate duce la complicatii severe, ce includ: 

• abcesul hepatic; 
• colecistita acuta; 
• tromboza de vena porta; 
• pancreatita biliara acuta; 
• insuficienta hepatica;
• insuficienta renala acuta; 
• septicemia/bacteremia; 
• insuficienta multipla de organe.[4]

Cum se poate reduce riscul de angiocolita 

Angiocolita nu se poate preveni intotdeauna, dar poti lua masuri pentru a reduce riscul dezvoltarii sale. Colesterolul marit, de exemplu, este una dintre principalele cauze ale calculilor biliari, iar acestia, la randul lor, dupa cum am vazut mai sus, pot fi o cauza sau un factor de risc pentru angiocolita. Reducand nivelul colesterolului din sange, reduci riscul aparitiei calculilor biliari si deci si al angiocolitei. 

Daca acesti calculi biliari s-au format deja, este important sa se intervina pentru tratarea lor corecta. Aceeasi recomandare este valabila si in cazul depistarii unei tumori ori a unei infectii cu paraziti.[2][5]

Mai poti avea grija de sanatatea canalelor biliare si adoptand un stil de viata sanatos, ce include activitate fizica regulata, o dieta mai saraca in grasimi si evitarea consumului de alcool. Aceste masuri ajuta la mentinerea sanatatii ficatului, ceea ce contribuie la reducerea riscului aparitiei unor probleme la nivelul cailor biliare.[5] 

Nu uita nici de controalele medicale periodice. Acestea permit depistarea, diagnosticarea si tratarea la timp a unei eventuale probleme de sanatate, inclusiv a unei afectiuni precum angiocolita. 

Angiocolita este o afectiune care poate fi tratata cu succes daca este depistata la timp. In caz contrar, poate duce la complicatii severe. Nu neglija deci posibilele semne de alarma si adreseaza-te cat mai curand posibil unui specialist. 

Atentie! Acest articol are rol strict informativ si nu reprezinta o sursa suficienta de autodiagnosticare. Medicul este singurul in masura sa stabileasca un diagnostic si sa face recomandari privind tratamentul unei afectiuni.

Bibliografie: