Anizocorie: cauze, simptome, tratament

Anizocoria este un simptom care poate fi evaluat ca inofensiv sau, dimpotrivă, poate semnala o afecțiune gravă. Citește în continuare pentru a descoperi ce este anizocoria, cum se manifestă, cum poate fi observată, ce metode de diagnostic permit identificarea cauzelor sale și ce opțiuni de tratament există, atunci când este necesară o intervenție medicală!

Ce este anizocoria? 

Anizocoria este o afecțiune oculară în care cele două pupile ale ochilor au dimensiuni diferite. Această discrepanță poate fi ușor observabilă sau poate necesita o examinare medicală atentă pentru a fi detectată. Deși poate părea o anomalie minoră, anizocoria poate fi un simptom al unei probleme de sănătate mai grave și poate afecta calitatea vederii [1].

Pupila este partea ochiului care reglează cantitatea de lumină care pătrunde în interior. Aceasta se dilată (se mărește) în condiții de lumină slabă pentru a permite mai multă lumină să intre și se contractă (se micșorează) în lumină strălucitoare pentru a proteja ochiul de prea multă lumină. În cazul anizocoriei, una dintre pupile nu se poate dilata sau contracta în mod corespunzător [2]. 

Există două tipuri principale de anizocorie: anizocoria fiziologică și anizocoria patologică. Anizocoria fiziologică este o variantă normală, în care diferența dintre dimensiunile pupilelor este mică și nu este asociată cu alte simptome sau boli. Spre deosebite de aceasta, anizocoria patologică este rezultatul unei probleme medicale sau oculare și poate fi acompaniată de alte simptome, cum ar fi sensibilitatea la lumină sau vederea încețoșată [1].

Anizocoria poate apărea la orice vârstă și este destul de comună. Studiile estimează că aproximativ 20% din populație prezintă o formă de anizocorie. Cu toate acestea, frecvența sa poate varia în funcție de grupul de vârstă și de alte factori demografici [3].

Consecințele anizocoriei pot varia în funcție de gradul de diferență dintre pupile și de cauza subiacentă. În unele cazuri, anizocoria poate provoca sensibilitate la lumină, vederea încețoșată sau alte probleme de vedere. În alte cazuri, poate fi un simptom al unei afecțiuni neurologice sau oculare grave, cum ar fi o tumoră cerebrală sau un accident vascular cerebral [2].

Cauzele principale ale anizocoriei

Anizocoria poate fi cauzată de o serie de circumstanțe, inclusiv afecțiuni neurologice. Studiile arată că aproximativ 20% din cazurile de anizocorie sunt cauzate de o problemă neurologică, cum ar fi o tumoră cerebrală, un accident vascular cerebral sau o sângerare subarahnoidiană. Aceste afecțiuni pot afecta nervii care controlează mușchii irisului, determinând dilatarea sau restrângerea inegală a pupilelor [1]. 

De asemenea, traumatismele sunt o altă cauză comună a anizocoriei. Orice fel de leziune sau traumă la nivelul ochilor sau al capului poate duce la anizocorie. În urma unui traumatism, mușchii sau nervii care controlează dimensiunea pupilelor pot fi afectați, ceea ce provoacă o diferență în dimensiunea acestora [2]. 

Medicamentele constituie o altă cauză potențială de anizocorie. Anumite medicamente, precum pilocarpina sau atropina, pot afecta mușchii care controlează dimensiunea pupilei, provocând o asimetrie post-administrare.

În plus, anumite afecțiuni oculare, cum ar fi glaucomul acut, pot provoca anizocorie. Aceste afecțiuni pot cauza inflamație și presiune în ochi, ceea ce poate modifica dimensiunea pupilei. Glaucomul este o cauză des întâlnită de anizocorie, în special în cazurile în care este însoțit de o presiune intraoculară mare [3].

În unele cazuri, anizocoria poate fi un simptom al unei afecțiuni mai grave, cum ar fi sindromul Horner, o afecțiune neurologică rară. Această afecțiune poate cauza anizocorie prin afectarea nervilor care controlează mușchii care dilată sau restrâng pupila [2].

Simptomele anizocoriei

Simptomul cel mai evident al anizocoriei este, așa cum sugerează și numele bolii, diferența de dimensiune între pupile. Acesta poate fi un simptom constant sau poate apărea și dispărea. Uneori, diferența în dimensiunea pupilelor poate fi mai evidentă în lumina intensă sau în întuneric. Este un simptom care poate fi observat cu ușurință de persoana afectată sau de persoanele din jurul său [1].

Anizocoria poate fi însoțită și de alte simptome legate de problemele de vedere. Persoanele afectate pot avea vederea încețoșată sau dublă, pot întâmpina dificultăți de a vedea în lumina intensă sau în întuneric sau pot avea probleme cu percepția culorilor. Aceste probleme de vedere pot varia în intensitate de la caz la caz [2].

În unele situații, anizocoria poate fi un simptom al unei probleme neurologice. Pot apărea, în plus, dureri de cap severe, pierderea coordonării, slăbiciune într-o parte a corpului sau dificultate în vorbire [3]. 

În funcție de cauza anizocoriei, pot apărea și alte simptome. Acestea pot include dureri oculare, roșeața ochilor, febră sau simptome ale unei infecții, cum ar fi nas infundat sau tuse. Aceste simptome pot necesita atenție medicală imediată.

Metode de diagnostic pentru anizocorie

Diagnosticarea anizocoriei începe adesea cu o examinare fizică a ochilor. Medicul poate verifica reacția pupilelor la lumină și poate observa dacă există o diferență între dimensiunile acestora.

Un alt instrument diagnostic important implică aplicarea unor picături de pilocarpină cu concentrație scăzută în ochi. Dacă pupila se contractă la acest medicament, diagnosticul poate indica o tulburare a nervului ocular, cunoscută sub numele de sindrom Adie [2]. 

În cazurile în care cauza anizocoriei nu este clară, medicul poate recomanda investigații imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN). Acestea pot ajuta la identificarea posibilelor anomalii ale creierului, cum ar fi tumori sau hemoragii, care ar putea cauza anizocorie [1].

Testarea reflexului pupilar la lumina este, de asemenea, o metodă de diagnosticare a anizocoriei. Aceasta constă în observarea modului în care pupila răspunde la lumina directă și la cea reflectată. Dacă răspunsul este lent sau absent, acesta poate indica o problemă cu nervii care controlează mișcarea pupilară [3].

Tratamentul anizocoriei

Tratamentul anizocoriei este adaptat în funcție de cauza care a generat această problemă. O gamă largă de metode de tratament este disponibilă, de la administrarea de medicamente la intervenții chirurgicale sau purtarea de ochelari speciali. Este important de menționat că, în unele cazuri, tratamentul poate fi doar simptomatic, însă în alte situații, acesta poate viza direct cauza de bază [2].

Medicamentele sunt adesea prescrise în cazul anizocoriei cauzate de anumite afecțiuni, precum glaucomul sau migrenele. Acestea vizează controlul patologiei de bază și, în consecință, reducerea anizocoriei.

Uneori, intervențiile chirurgicale pot fi necesare pentru tratarea cauzei anizocoriei, în special dacă există o leziune sau o tulburare care afectează nervii oculari. De exemplu, în cazul unei traume care determină compresia nervului ocular, o intervenție chirurgicală poate fi necesară pentru a ameliora presiunea și a restabili funcția normală a ochiului [1].

Cu toate acestea, nu toate cazurile de anizocorie necesită tratament specific. În unele situații, anizocoria poate fi o caracteristică normală, benignă a ochiului unei persoane. În astfel de cazuri, este necesară monitorizarea regulată.

Este esențial ca pacientul să colaboreze îndeaproape cu medicul său și să urmeze cu strictețe recomandările acestuia. Tratamentul trebuie să fie adaptat la nevoile individuale ale fiecărui pacient și să țină cont de gravitatea anizocoriei, de cauza subiacentă și de starea generală de sănătate a pacientului [3].

Prevenirea anizocoriei

Prevenirea leziunilor la nivelul ochilor reprezintă un pas esențial în evitarea apariției anizocoriei. Subliniem, de pildă, importanța utilizării echipamentelor de protecție adecvate în activitățile care prezintă un risc ocular crescut - cum ar fi munca în anumite industrii sau practicarea sporturilor cu risc de traumatisme oculare. În plus, evitarea expunerii prelungite la lumina soarelui fără protecție adecvată (ochelari de soare cu protecție UV) poate contribui, de asemenea, la prevenirea acestei afecțiuni [2].

Un control medical periodic poate fi de mare ajutor în identificarea timpurie a unor afecțiuni care pot duce la anizocorie.

Tratamentul prompt al problemelor de sănătate care pot afecta nervii oculari sau mușchii care controlează pupila este, de asemenea, esențial. Afecțiunile neurologice, cum ar fi meningita sau accidentul vascular cerebral, pot duce la anizocorie dacă nu sunt tratate la timp. Asigurarea unui tratament adecvat poate preveni apariția anizocoriei sau poate limita severitatea acesteia [1]. 

Anizocoria, o afecțiune oftalmologică ce implică o diferență de dimensiune între pupile, poate avea numeroase cauze, de la probleme neurologice la leziuni oculare. Simptomele includ modificări vizuale, sensibilitate la lumină sau dureri de cap. Diagnosticul și tratamentul necesită consult medical. Deși nu toate cazurile de anizocorie pot fi prevenite, o înțelegere adecvată a cauzelor poate contribui la reducerea riscului.

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Surse: