Escare: ce inseamna, cauze, simptome, tratament, preventie

Escarele, cunoscute si sub denumirile de ulcere ori leziuni de presiune sau ulcere de decubit, reprezinta o problema frecvent intalnita, in special in randul persoanelor in varsta, a celor paralizate ori a celor imobilizate la pat. Pot avea un impact semnificativ asupra sanatatii si calitatii vietii persoanei afectate, iar in unele cazuri pot chiar pune viata in pericol. Continua sa citesti pentru a afla mai multe despre cauzele, simptomele si tratarea escarelor, precum si despre cum pot fi ele prevenite.

Ce sunt escarele

Escarele sunt leziuni ale pielii si tesuturilor subiacente, care apar ca urmare a presiunii prelungite asupra unei anumite zone a corpului, presiune ce blocheaza circulatia sangelui si duce la moartea tesutului respectiv. Dupa cum mentionam mai sus, sunt frecvent intalnite la persoanele imobilizate pe termen lung sau cu mobilitate redusa si tind sa apara deasupra zonelor cu proeminente osoase.[2]

De exemplu, in cazul persoanelor care folosesc scaune cu rotile, escarele de decubit tind sa se dezvolte in zona coccisului sau a feselor, la nivelul omoplatilor si a coloanei vertebrale si pe spatele picioarelor si bratelor. In randul persoanelor imobilizate la pat pot aparea escare pe calcai, glezne sau zona din spatele genunchilor, pe omoplati, in zona inferioara a spatelui, pe solduri, in partea din spate a gatului ori pe partile laterale ale capului. Aceste zone sunt mai predispuse la presiune si frecare, ceea ce duce la deteriorarea pielii si a tesuturilor.[1]

Stadiile escarelor 

Escarele sunt clasificate in functie de stadiul lor si de gravitatea leziunilor. Exista patru stadii ale escarelor, care se bazeaza pe nivelul de deteriorare a pielii si a tesuturilor adiacente[2][3]: 

• stadiul I - pielea nu este rupta, dar se poate inrosi si nu se albeste atunci cand este apasata; zona afectata poate fi sensibila, dureroasa, mai ferma sau mai moale, mai calda sau mai rece decat pielea sanatoasa ce o inconjoara; mai pot aparea senzatii de arsura sau mancarime; 
• stadiul II - pe piele se formeaza vezicule (basicute pline cu lichid) sau rani deschise, iar zona din jurul acestora poate fi rosie sau iritata; sunt afectate epiderma si dermul, adica primul si al doilea strat al pielii; 
• stadiul III - escarele se tranforma in rani adanci, ca un crater, ce pot expune grasimea; 
• stadiul IV - ulcerul de presiune a devenit atat de profund incat se produc leziuni ale muschilor, oaselor, tendoanelor si articulatiilor; tesuturile sunt profund afectate, iar riscul dezvoltarii unei infectii ridicat. 

Aceasta clasificare este cea mai frecvent folosita atunci cand se vorbeste despre diferitele tipuri de escare ce pot aparea. Totusi, sunt si situatii in care ulcerele de presiune nu pot fi incadrate in niciunul dintre stadiile mentionate mai sus. Uneori, motivul este acela ca ranile sunt acoperite cu piele moarta galbena, cafenie, maro sau verde, care impiedica medicii sa stabileasca cat de adanci sunt acestea. 

Alteori, escarele se formeaza in stratul profund al pielii. Zona afectata are o culoare violet inchis sau maronie, iar sub piele se poate forma vezicule pline cu sange. Acest tip leziune a pielii are potentialul de a se transforma foarte repede intr-o escara de de stadiul III sau IV.[3]

De ce apar escarele: cauze si factori de risc

Presiunea prelungita si constanta asupra pielii este principala cauza a escarelor. Aceasta determina intreruperea fluxului de sange catre tesuturi, privandu-le de oxigenul si nutrientii de care au nevoie, ceea ce duce la deteriorarea si eventuala moarte a celulelor pielii si tesutului subiacent.[1]

Frictiunea reprezinta un alt factor important implicat in dezvoltarea escarelor. Frecarea frecventa si repetata a pielii de imbracaminte sau lenjeria de pat poate duce la deteriorarea suprafetei pielii si, in cele din urma, la formarea acestor leziuni. [1]

Alti factori de risc pentru aparitia escarelor sunt: 

• imobilitatea; 
• incontinenta - expunerea prelungita la urina si fecale creste sensibilitatea pielii; 
• lipsa perceptiei senzoriale - incapacitatea de a simti durere sau disconfort face imposibila constientizarea necesitatii de a schimba pozitia corpului si a eventualelor semne de alarma; 
• malnutritia si deshidratarea;
• prezenta unei boli care afecteaza alimentarea cu sange a anumitor zone ale corpului.[1]

Din categoria persoanelor cu risc ridicat de escare fac parte varstnicii si cele care: 

• folosesc un scaun cu rotile sau sunt imobilizate la pat; 
• nu pot misca anumite parti ale corpului fara ajutor; 
• sufera de diabet sau boli vasculare; 
• au fost diagnosticate cu Alzheimer sau alte afectiuni ce afecteaza modul in care gandesc, simt sau actioneaza; 
• au pielea fragila; 
• nu-si pot controla vezica urinara sau miscarile intestinale; 
• nu beneficiaza de o nutritie adecvata.[3]

Care sunt simptomele escarelor

Simptomele escarelor pot varia in functie de stadiul acestora. Printre cele mai frecvent mentionate se numara: 

• modificarile de culoare ale pielii; 
• senzatia de durere, mancarime sau arsura in zona afectata; 
• pielea rupta; 
• pielea care nu se albeste cand este apasata; 
• pielea care este mai moale sau mai tare decat cea din jurul sau; 
• necroza sau moartea tesutului afectat. 

In cazul in care escara se infecteaza, pot aparea febra, mirosul neplacut si puroiul, acompaniate de inrosirea sau modificarea culorii pielii din jurul leziunii.[2]

Cum se trateaza escarele

Planul de tratament al escarelor se stabileste in functie de stadiul acestora. Primul pas in reprezinta insa reducerea presiunii si frecarii asupra zonei afectate. Acest lucru se poate face prin modificarea pozitiei pacientului, utilizarea unor perne sau saltele anti-escare, ajuta la redistribuirea presiunii si la prevenirea progresiei lor. Un rol important in tratamentul escarelor il au curatarea frecventa a plagii, cu apa sau cu o solutie salina, si aplicarea unor pansamante ce vor accelera vindecarea. Tipul potrivit de pansament trebuie ales in functie de stadiul escarei si de necesitatile pacientului.

De asemenea, pentru vindecarea corecta a escarelor, poate fi necesara indepartarea tesutului deteriorat, mort sau infectat (debridare). Pentru a reduce durerea, se pot administra analgezice (inainte sau dupa repozitionarea si ingrijirea escarelor). In cazurile grave, cand escarele nu se vindeca, pot fi necesare si interventii chirurgicale.[1]

Sfaturi practice pentru tratamentul escarelor la domiciliu 

• foloseste perne sau saltele speciale pentru a reduce presiunea asupra zonei afectate;
• schimba pozitiile des - se recomanda modificarea pozitiei la fiecare 15 minute pentru persoanele aflate in scaun cu rotile, respectiv la fiecare 2 ore in cazul persoanelor imobilizate la pat sau a celor care, din diverse motive, nu se pot misca prea mult;
• pastreaza rana curata - urmeaza intocmai instructiunile primite din partea medicului si ai grija sa nu folosesti peroxid de higrogen sau solutii de curatare cu iod deoarece acestea pot deteriora pielea; 
• foloseste pansamente speciale pentru a proteja zona afectata de infectii; 
• evita pozitiile care exercita presiune asupra escarei; 
• mentine pielea sanatoasa curata si hidratata; 
• adopta o dieta sanatoasa; 
• odihneste-te; 
• nu masa zona afectata sau pe cea din jurul acesteia - poate duce la agravarea escarelor; 
• evita sa folosesti perne in forma de inel - reduc fluxul de sange in zona, ceea ce poate duce la aparitia altor escare;
• verifica pielea in fiecare zi pentru a putea depista la timp aparitia unei noi leziuni;
• anunta-ti medicul daca apar noi escare ori daca observi semne ale agravarii ori infectarii acestora (miros urat, puroi, roseata si sensibilitate in jurul escarei, umflarea pielii din apropierea acesteia, insotita de senzatie de caldura locala, febra).[3]

Cum se poate preveni aparitia escarelor

Pentru a preveni aparitia escarelor, sunt importante: 

• repozitionarea frecventa, la fiecare 15 minute in cazul persoanelor care folosesc un scaun cu rotile si la fiecare 2 ore pentru persoanele imobilizate la pat;
• igiena si ingrijirea corecta a pielii; 
• nutritia si hidratarea adecvate; 
• verificarea regulata a pielii pentru semne de escara, in special in cazul persoanelor spitalizate sau imobilizate;
• folosirea unor perne si saltele speciale, care reduc presiunea in zonele vulnerabile (in cazul in care patul poate fi ridicat, se recomanda inclinarea acestuia la un unghi de 30 de grade); 
• evitarea hainelor prea stramte sau prea largi, care se aduna sub corp;
• renuntarea la fumat; 
• efectuarea exercitiilor fizice, oricat de usoare, cat de des se poate (pot consta, de exemplu in plimbari scurte sau intinderi).[1][2]

Escarele reprezinta o problema de sanatate serioasa, cauzata de presiune prelungita asupra pielii si tesuturilor subiacente. Prin intelegerea cauzelor, simptomelor si stadiilor escarelor, se pot lua masuri adecvate de tratament si preventie, imbunatatind astfel calitatea vietii persoanelor afectate. In lipsa tratarii corecte a acestor ulcerii de presiune, exista riscul dezvoltarii unor complicatii ce pot pune viata in pericol, printre care si celulita, o infectie a pielii si a tesuturilor moi, infectiile osoase si articulare, cancerul sau sepsisul.[1]

Atentie! Acest articol are caracter strict informativ si nu reprezinta o sursa suficienta de autodiagnosticare. Medicul este singurul in masura sa confirme un diagnostic si sa stabileasca ce masuri se vor lua pentru tratarea escarelor, fie ca urmeaza sa fie ingrijite la domiciliu sau in spital. 

Bibliografie: