Ruptura de menisc: cauze, simptome, tratament

Ce este meniscul?

Meniscul este un cartilaj fibros aflat in genunchi, care functioneaza ca un amortizor intre femur (osul coapsei) si tibie (osul gamba). Meniscul face parte din cartilajele prezente in zona genunchiului si asigura suport si stabilitate pentru articulatii. De asemenea, meniscul previne contactul direct si frecarea dintre oasele genunchiului. Oasele care se intalnesc in aceasta zona sunt femurul, tibia si rotula, iar meniscul este pozitionat intre tibie si femur. Fiecare genunchi are un menisc lateral, dispus sub forma literei O, si unul medial, care inconjoara genunchiul sub forma literei C. Cel lateral este mai flexibil in comparatie cu cel medial, motiv pentru care acesta din urma sufera mai des rupturi.

Meniscul are mai multe functii importante la nivelul genunchiului:

• distribuie greutatea corpului pe intreaga suprafata a articulatiei genunchiului, ajutand la reducerea presiunii si a stresului asupra cartilajului articular.
• amortizeaza socurile si asigura stabilitatea genunchiului in timpul miscarilor. Acesta ajuta, de asemenea, la lubrifierea articulatiei si la nutritia cartilajului articular.
• permite miscarea fluida a genunchiului prin reducerea frictiunii intre osul coapsei si osul gamba. Atunci cand genunchiul se indoaie sau se intinde, meniscurile se misca inainte si inapoi, permitand astfel flexibilitatea si adaptabilitatea articulatiei genunchiului.

Cauzele rupturii de menisc

O miscare brusca, o rotire sau orice fel de actiune care duce la fortarea genunchiului poate provoca o ruptura de menisc. De aceea, ele sunt comune printre sportivi, insa nu apar doar la acestia. Persoanele in varsta, sau cele care realizeaza anumite activitati care pun presiune pe genunchi sunt de asemenea predispuse la a suferi astfel de leziuni, pe masura ce are loc degradarea osoasa.

Factorii de risc

Desi cauza propriu-zisa a rupturii este miscarea, exista anumiti factori care favorizeaza aparitia leziunilor. Principalul factor include practicarea unor sporturi precum fotbalul, baschetul, tenisul, dar si ridicarea greutatilor sau realizarea unor exercitii de aerobic (de exemplu, genuflexiunile). Chiar si activitati uzuale precum urcarea frecventa a scarilor poate sa duca la sensibilizarea meniscului, dar si mentinerea vreme indelungata a uneipozitii ghemuiite sau statul in genunchi. 

Exista si o alte categori de factori:

• genetici: barbatii sunt mai predispusi decat femeile. Unele persoane pot avea o structura meniscala mai fragila in mod natural, ceea ce le face mai vulnerabile la astfel de leziuni.
• varsta: odata cu deteriorarea articulatiilor si cartilajelor, creste si riscul de ruptura de menisc) dar si de dezvoltare a unor probleme specifice (osteoartrita si afectiunile osoase, obezitatea).
• traumatisme la nivelul genunchiului: acesta poate fi cauzat de o lovitura directa in zona genunchiului, de o cadere sau de o miscare brusca de rotatie sau de indoire.
• practicarea anumitor sporturi: anumite activitati fizice sau sporturi care implica o solicitare intensa a genunchiului (cum ar fi fotbalul, schiul sau alergarea) pot creste riscul de ruptura de menisc. Miscarile repetitive si stresul constant asupra genunchiului pot duce la deteriorarea meniscului in timp.
• obezitatea: greutatea in exces poate pune o presiune suplimentara asupra articulatiilor, inclusiv asupra meniscului. Aceasta poate duce la uzura prematura si la posibilitatea de a suferi o ruptura de menisc. Studiile arata ca persoanele supraponderale sau obeze au un risc mai mare de a dezvolta probleme la nivelul genunchiului, inclusiv ruptura de menisc.
• leziunile anterioare: persoanele care au suferit in trecut leziuni la nivelul articulatiei genunchiului, cum ar fi entorse sau alte traume, au un risc mai mare de a dezvolta probleme cu meniscul.

Exercitiile de intarire a muschilor din jurul genunchiului, mentinerea unei greutati sanatoase si evitarea miscarilor bruste sau torsiunilor excesive pot ajuta la reducerea riscului de ruptura de menisc.

Cum se manifesta ruptura de menisc?

In momentul in care are loc ruptura de menisc, se va auzi un sunet ca o pocnitura in zona genunchiului, iar apoi se va instala durerea, iar regiunea se va umfla si inrosi. Membrul isi va pierde din mobilitate, astfel ca miscarile, intinderea sau indoirea genunchiului vor deveni ceva mai dificile.

Pe langa senzatia de rigiditate, pacientul se va simti din ce in ce mai putin stabil si, in timpul deplasarii, poate avea senzatia ca articulatiile pocnesc si ca piciorul aluneca. De aceea, activitatile de zi cu zi devin foarte dificil de realizat. In general, toate aceste simptome se instaleaza brusc, imediat dupa ce are loc ruperea meniscului. Insa, in cazul rupturii ce intervine odata cu varsta, procesul este unul gradual, iar simptomele se instaleaza mai incet. Varstnicii au de-a face si cu acumularea de lichid in zona genunchiului, care le limiteaza si mai mult mobilitatea.

Exista si manifestari atipice ale rupturii de menisc, care pot varia de la un pacient la altul. Uneori, durerea poate fi resimtita in alte zone, cum ar fi coapsa sau piciorul, in locul genunchiului. Aceste simptome atipice nu sunt neobisnuite, dar pot face diagnosticul mai dificil.

Este important sa faci distinctia intre simptomele rupturii de menisc si simptomele altor afectiuni ale genunchiului, cum ar fi artrita sau tendinita. Unele simptome pot fi similare, cum ar fi durerea sau rigiditatea genunchiului, dar exista unele diferente. De exemplu, durerea in timpul miscarii poate fi mai specifica pentru ruptura de menisc, in timp ce durerea in repaus poate fi mai caracteristica pentru artrita.

Tipuri de ruptura de menisc

Tipurile de ruptura de menisc pot varia in functie de localizare, forma, extindere si varsta a pacientului.

• rupturi de menisc in functie de localizare: pot fi clasificate in functie de partea meniscului afectata. Astfel, putem vorbi de rupturi la nivelul cornului anterior, corpului meniscului sau cornului posterior. Rupturile la nivelul cornului anterior sunt cele mai frecvente si pot fi asociate cu instabilitatea genunchiului. Rupturile la nivelul corpului meniscului sunt mai rare, iar cele la nivelul cornului posterior sunt, de asemenea, mai putin obisnuite.
• rupturi de menisc in functie de forma si extinderea lor: se pot distinge mai multe tipuri de rupturi. Cele longitudinale sunt rupturi care parcurg lungimea meniscului, iar cele transversale se produc pe latimea meniscului. Rupturile radiale pornesc de la marginea libera a meniscului si se extind spre periferie. Rupturile complexe apar atunci cand meniscul este afectat in mai multe locuri, iar cele degenerative sunt cauzate de uzura si imbatranire.
• rupturi de menisc in functie de varsta: la persoanele tinere sunt de obicei traumatice si se datoreaza unui impact sau unei rasuciri violente a genunchiului. La persoanele mai in varsta, rupturile de menisc sunt adesea degenerative, fiind cauzate de slabirea tesuturilor cu varsta.
• rupturi de menisc in functie de simptome: pot fi asimptomatice, adica pot sa nu produca simptome evidente. Totusi, in majoritatea cazurilor, acestea pot provoca durere, umflaturi, blocarea genunchiului sau instabilitate. Simptomele pot varia in functie de tipul si extinderea rupturii.

In functie de modul in care se produce leziunea, exista rupturi de menisc degenerative si traumatizante (sau acute). La randul lor, rupturile de menisc traumatizante pot fi de mai multe tipuri:

Rupturi de menisc degenerative

Acestea au loc la o varsta mai inaintata si apar treptat, pe masura ce cartilajele se deterioreaza in timp.

Rupturi de menisc traumatizante

Aceste leziuni sunt datorate in general unui traumatism si unor miscari bruste. Ele sunt de mai multe tipuri, in functie de modul exact in care au loc si de modalitatea de tratament recomandata.

Radiale

Rupturile radiale apar cel mai des si sunt prezente in zonele nevascularizate ale meniscului. De aceea, sansele de regenerare sunt scazute, motiv pentru care medicii recomanda tratamentul chirurgical, care consta in indepartarea portiunii de menisc care s-a rupt.

Orizontale

Acest tip de rupturi necesita, de asemenea, un tratament chirurgical, prin care meniscul este sudat in zona in care a avut loc ruptura. Daca zona respectiva prezinta vase de sange, leziunea se poate vindeca, insa sansele scad daca zona afectata nu este vascularizata.

Complexe

Aceasta leziune este mai grava, reprezentand practic rupturi de mai multe tipuri. Este necesara o reconstructie ce presupune indepartarea unor zone afectate din menisc, insa vindecarea completa este imposibila.

Maner de galeata

Rupturile din aceasta categorie sunt grave, deoarece pot ingreuna in mod semnificativ miscarea. Ele sunt practic niste rupturi orizontale care se extind pe suprafete mari, asadar miscarile obisnuite ale genunchiului nu mai sunt posibile. De aceea, se recomanda imediat interventia chirurgicala.

Incomplete

Aceste tipuri de rupturi de menisc marcheaza primele semne ale deteriorarii cartilajului si nu reprezinta o leziune grava, nefiind nevoie de operatie. O astfel de ruptura este de obicei greu de depistat, medicii descoperind-o de obicei in timpul investigatiilor imagistice (RMN).

Complicatii ale rupturii de menisc

Ruptura de menisc necesita tratament sau, in caz contrar, pot aparea o serie de complicatii. Acestea includ deteriorarea cartilajului genunchiului, durerea prelungita, pierderea mobilitatii si a stabilitatii, atrofierea muschiului cvadriceps femural si dezvoltarea unor afectiuni (artrita, gonartroza genunchiului). Este important de retinut ca aceste complicatii asociate cu ruptura de menisc pot avea un impact semnificativ asupra sanatatii si calitatii vietii pacientilor:

• dezvoltarea osteoartritei: ruperea meniscului poate duce la dezvoltarea osteoartritei, o afectiune degenerativa a articulatiilor. Meniscul actioneaza ca un amortizor intre tibie si femur, absorband socurile exercitate asupra articulatiei. Cand meniscul este rupt, cartilajul articular poate fi expus unui stres excesiv, ceea ce poate duce la degenerarea acestuia si, in cele din urma, la osteoartrita.
• leziuni asociate: in multe cazuri, ruptura de menisc poate fi insotita de alte leziuni ale genunchiului, cum ar fi entorse sau rupturi de ligamente. Aceste leziuni pot complica atat tratamentul, cat si recuperarea.
• instabilitatea genunchiului: rupturile de menisc pot provoca instabilitate in genunchi, ceea ce face dificil mersul pe jos sau realizarea altor activitati fizice. Aceasta poate afecta semnificativ calitatea vietii pacientilor si poate limita participarea in activitatile sportive sau recreative.
• intarzierea in vindecare sau imposibilitatea vindecarii: unele rupturi de menisc, in special cele care se intampla intr-o zona cu un aport redus de sange, pot fi dificil de vindecat sau chiar imposibil de reparat. Acest lucru poate duce la necesitatea unui tratament chirurgical si a unei perioade de recuperare mai lungi. 

Este important de mentionat ca aceste complicatii pot varia in functie de gravitatea si localizarea rupturii de menisc, precum si de tratamentul si recuperarea adecvate. De aceea, este recomandat sa se consulte un specialist in ortopedie pentru evaluarea si gestionarea corecta a rupturii de menisc.

Diagnostic

Pentru a putea urma tratamentul potrivit, este necesara vizita la medicul specialist ortoped. Acesta va realiza un examen clinic al genunchiului si va pune cateva intrebari cu privire la simptome si ce anume a cauzat debutul acestora. Acesta poate recomanda si o serie de alte investigatii suplimentare.

Testul McMurray este cel mai simplu mod de investigatie. Acesta presupune realizarea unor miscari de rotire si flexare, care pot indica prezenta rupturii in cazul in care se vor auzi niste zgomote si pocnituri usoare. Medicul poate recomanda si investigatiile imagistice, pentru a depista ruptura, dar si uzura sau alte probleme articulare si ale cartilajelor.

Metodele de diagnosticare pentru ruptura de menisc includ, pe langa examenul fizic si imagistica prin rezonanta magnetica (RMN). Se poate utiliza RMN-ul pentru a obtine imagini detaliate ale structurilor din interiorul genunchiului si pentru a identifica orice leziune. In cazul in care aceste investigatii nu pot confirma ipoteza unei rupturi de menisc, insa simptomele indica acest diagnostic, se poate realiza o analiza suplimentara. Aceasta este artroscopia, care presupune realizarea unei mici incizii la nivelul genunchiului si introducerea unui aparat cu camera video prin care se poate observa starea meniscului.

Tratamentul rupturilor de menisc

Exista mai multe modalitati de tratament pe care le poate recomanda medicul, in functie de tipul de ruptura, de manifestarile sale, dar si de varsta pacientului. Tratamentul presupune atat metode nechirurgicale, insa leziunea poate necesita si operatie.

Modalitati nechirurgicale

Metodele nechirurgicale de tratament variaza si au ca scop atat corectarea leziunii si favorizarea vindecarii, cat si calmarea simptomelor. Kinetoterapia se numara printre aceste terapii, ajutand la recapatarea mobilitatii genunchiului afectat. Terapia ortopedica este o alta metoda des utilizata. Aceasta presupune purtarea de genunchiere, orteze sau bandaje pentru mai mult suport si pentru reducerea inflamatiei.

Alte metode de tratament se axeaza pe reducerea simptomelor, precum durerea si umflatura, prin administrarea de medicamente antiinflamatoare, aplicarea de gheata pe zona umflata, mentinerea piciorului ridicat pe o perna in pozitie orizontala, dar si repausul pentru a evita alte accidentari si a favoriza vindecarea.

Modalitati chirurgicale

In functie de tipul si severitatea rupturii sau daca simptomele persista dupa administrarea unui tratament nechirurgical, medicul poate recomanda si o solutie chirurgicala. Interventia la nivelul genunchiului se realizeaza prin artroscopie, o procedura minim invaziva in care se foloseste un tub subtire cu o camera la capat (artroscop) pentru a diagnostica si repara leziunea meniscala. Aceasta procedura permite medicului sa evalueze in detaliu leziunea si sa repare sau sa indeparteze parti din menisc, in functie de necesitate. In unele cazuri, poate fi necesara meniscectomia, o procedura in care se indeparteaza total sau partial meniscul.

Recuperarea dupa rupturile de menisc

Recuperarea dupa o ruptura de menisc este un proces esential pentru restabilirea functionalitatii genunchiului si prevenirea leziunilor viitoare. Exista cateva aspecte importante de luat in considerare in acest proces:

• importanta repausului si a metodelor de atenuare a inflamatiei: in primele zile dupa interventia chirurgicala sau accident, repausul este esential pentru a permite genunchiului sa se vindece. Este recomandata evitarea presiunii asupra genunchilor, aplicarea de gheata si utilizarea medicamentelor antiinflamatoare pentru a atenua inflamatia si durerea. Aceste metode pot contribui la reducerea umflaturii si a disconfortului in zona afectata.
• rolul fizioterapiei in recuperare: fizioterapia joaca un rol crucial in recuperarea dupa o ruptura de menisc. Prin intermediul exercitiilor si tehnicilor specifice, fizioterapeutul poate ajuta la imbunatatirea mobilitatii, a fortei si a stabilitatii genunchiului. De asemenea, acesta poate oferi sfaturi si instructiuni privind tehnicile corecte de miscare si postura pentru a evita leziuni ulterioare si a sprijini procesul de vindecare.
• exercitiile de reabilitare si intarire: exercitiile specifice de reabilitare sunt esentiale pentru a restabili functionalitatea genunchiului. Acestea contribuie la intarirea muschilor din jurul genunchiului, inclusiv a cvadricepsului si a muschilor ischiogambieri, reducand astfel riscul de leziuni viitoare si ajutand la prevenirea atrofierii musculare. Exemple de exercitii pot include flexii si extensii ale genunchiului, exercitii cu gantere sau terapie cu rezistenta.
• importanta urmarii planului de recuperare: respectarea indicatiilor medicului si a planului de recuperare este esentiala pentru o recuperare eficienta si completa. Acest lucru include participarea regulata la sedintele de fizioterapie, efectuarea exercitiilor de acasa si respectarea recomandarilor pentru repaus si ingrijire. De asemenea, este important sa se evite activitatile fizice intense sau traumatizante pentru genunchi in timpul procesului de recuperare.

Este important sa retii ca fiecare pacient si fiecare ruptura de menisc este unica, iar planul de recuperare poate varia in functie de severitatea leziunii si de factorii individuali. De aceea, este recomandat sa se consulte un specialist in domeniu pentru a obtine un plan de recuperare personalizat si pentru a beneficia de ghidare adecvata pe parcursul acestui proces.

Prevenirea rupturilor de menisc

Prevenirea rupturilor de menisc este extrem de importanta pentru a mentine sanatatea genunchiului si a evita complicatiile asociate acestei leziuni. Iata cateva idei principale despre cum sa previi rupturile de menisc:

• exercitii de intarire a musculaturii piciorului: realizarea de exercitii specifice pentru intarirea muschilor piciorului, in special a cuadricepsului si a ischiogambierilor, poate reduce presiunea exercitata asupra meniscului si poate ajuta la mentinerea stabilitatii genunchiului. Exercitiile de intarire pot fi realizate sub supravegherea unui specialist si pot include exercitii precum genuflexiuni, fandari si ridicari de calcaie.
• tehnici adecvate de incalzire si de racire: inainte si dupa orice activitate fizica, este esential sa se efectueze exercitii de incalzire. Acestea pot ajuta la imbunatatirea flexibilitatii, la reducerea riscului de leziuni si la accelerarea procesului de recuperare. Exercitiile de incalzire pot include miscari de intindere a picioarelor, exercitii de mobilitate a genunchiului si exercitii de rotire a gleznei.
• echipament de protectie adecvat: utilizarea echipamentului de protectie adecvat, cum ar fi genunchierele, poate ajuta la prevenirea leziunilor la nivelul meniscului. Acestea sunt deosebit de utile in sporturile cu risc crescut de leziuni la nivelul genunchiului, cum ar fi schiul, fotbalul sau baschetul. Genunchierele pot oferi suport suplimentar si pot absorbi socurile in timpul activitatilor fizice intense.
• evitarea suprasolicitarii: este important sa acorzi timp pentru recuperare dupa eforturi intense sau dupa perioade de activitate prelungita. Suprasolicitarea poate provoca leziuni la nivelul meniscului si poate creste riscul de ruptura. Asigura-te ca acorzi suficient timp pentru odihna si recuperare dupa antrenamente sau competitii intense.

Ruptura de menisc poate aparea atat in urma unui traumatism, cat si drept rezultat al degenerarii progresive a oaselor si cartilajelor. Asadar, poate aparea si la sportivi, dar si la varstnici si persoane care executa anumite miscari bruste sau repetitive in zona genunchilor. Mergi la medic daca ai suferit o astfel de leziune, pentru a evita aparitia complicatiilor.

Disclaimer

Daca aveti intrebari sau nelamuriri medicale, va rugam sa discutati cu medicul dumneavoastra. Articolele noastre nu reprezinta un substitut pentru sfatul, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medicul specialist.

Surse suplimentare de informare:

1. OrthoInfo, „Meniscus Tears”: https://orthoinfo.aaos.org/en/diseases--conditions/meniscus-tears/
2. WebMD, „Meniscus Tear Knee Injury”: https://www.webmd.com/pain-management/knee-pain/meniscus-tear-injury
3. Johns Hopkins Medicine, „Torn Meniscus”: https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/torn-meniscus