Sindromul savantului: cauze, simptome, tratament

Sindromul savantului se refera la situatia in care un anumit individ manifesta un talent extraordinar intr-un anumit domeniu, in contrast cu un anumit nivel de dizabilitate intelectuala. Nu exista criterii de diagnostic precise pentru sindromul savantului, dar el insoteste, de multe ori, diagnostice precum tulburarile din spectrul autist.

Ce este sindromul savantului?

Sindromul savantului este o afectiune rara, in care o persoana cu o dizabilitate intelectuala are cel putin o abilitate care depaseste media populatiei generale. Sindromul savantului poate fi prezent inca de la nastere sau se poate manifesta in copilaria timpurie [1]. 

Autismul este o tulburare de dezvoltare frecvent asociata cu sindromul savantului, dar nu exista o legatura directa intre ele. Desi sindromul savantului se manifesta mai frecvent in randul persoanelor cu tulburari din spectrul autist, el nu se limiteaza la acestea [2]. 

Cat de frecvent apare sindromul savantului?

Avand in vedere absenta unor criterii concrete pentru diagnosticarea sindromului savantului, estimarea procentului din populatie care il manifesta este extrem de dificila. Unele statistici sustin ca 10% dintre persoanele cu TSA manifesta si sindromul savantului; altele indica un procent surprinzator de pana la 50% dintre acestia [3].

Alti cercetatori au remarcat ca sindromul savantului apare mai frecvent la barbati decat la femei: la modul general, 80% dintre persoanele diagnosticate sunt barbati si aproximativ 20% sunt femei [4]. 

Care sunt cauzele sindromului savantului?

Nu exista, in prezent, un acord al comunitatii stiintifice in legatura cu modul de aparitie a sindromului savantului. O teorie mai veche spune ca sindromul apare pentru ca persoanele lipsite de interes fata de zona sociala au mai mult timp pentru a dezvolta alte abilitati [5]. 

O alta teorie sustine ca autismul este responsabil pentru crearea interesului obsesiv pentru o anumita zona, ceea ce poate dezvolta abilitati exceptionale in timp [6].

Unele cazuri de sindromul savantului sunt observate de la nastere, ceea ce sugereaza ca ar putea exista o componenta genetica pentru aceasta afectiune [7]. 

Cum se manifesta sindromul savantului?

Persoanele care manifesta sindromul savantului demonstreaza abilitati exceptionale in domenii ca:

• arte;
• muzica;
• calcule;
• abilitati mecanice;
• abilitati spatiale;
• memorie [2].

Persoanele care manifesta sindromul savantului au, concomitent, diverse probleme in diferite domenii ale vietii:

• dificultati de comunicare: evitarea contactului vizual, absenta expresiilor faciale adecvate si imposibilitatea interpretarii expresiilor faciale ale celorlalti;
• comportamente repetitive: concentrare asupra unor zone ale unui obiect, sensibilitate fata de schimbarea ordinii obiectelor;
• alte dificultati: intarzieri de vorbire, intarzieri in dezvoltarea motorie, intarzieri cognitive [4]. 

Diagnosticarea sindromului savantului

Identificarea sindromului savantului nu poate fi realizata conform unor criterii obiective, motiv pentru care aceasta entitate nu se regaseste in listele oficiale de diagnostice.

Exista, totusi, unele materiale, de tipul Chestionarului Savantului din Sussex, gandite sa faciliteze identificarea persoanelor cu abilitati extraordinare in anumite domenii [5]. 

Sindromul savantului - tratament

Persoanele cu sindromul savantului au abilitati exceptionale intr-un anumit domeniu, iar acest fenomen in sine nu necesita un demers terapeutic. 

De multe ori, aceste abilitati sunt prezente concomitent cu diverse elemente diferite de media generala a populatiei: izolare sociala, dificultati de comunicare etc, ceea ce poate conduce la probleme de sanatate mintala de tipul depresiei sau anxietatii. 

Avand in vedere faptul ca sindromul savantului este atat de raspandit in randul persoanelor diagnosticate cu tulburare din spectrul autist, prezenta lui poate fi asociata unor tehnici specifice de terapie: 

• terapie cognitiv comportamentala;
• interventii in sfera educatiei;
• medicatie impotriva iritabilitatii;
• terapie fizica;
• terapie logopedica si in sfera limbajului; 
• alte tipuri de terapie [7].

Este foarte importanta educarea parintilor unui asemenea copil in legatura cu nevoile reale ale acestuia si cu provocarile la care poate fi supus. 

Prognostic pentru persoanele care manifesta sindromul savantului 

Persoanele care manifesta sindromul savantului au, deseori, alte afectiuni din sfera sanatatii mintale care pot impune diferite forme de tratament si pot veni cu provocari specifice. 

De pilda, persoanele cu tulburare din spectrul autist pot avea de infruntat provocari semnificative din punct de vedere al dezvoltarii, educatiei si incluziunii sociale in perioada copilariei si adolescentei. Interventiile precoce prin terapii specifice pot limita aceste neajunsuri. 

Desi abilitatile exceptionale caracteristice sindromului savantului nu impun, in sine, tratament, viata acestor oameni nu este neaparat usoara. Rata depresiei este crescuta la acest segment de populatie, iar ea poate impune, la un moment dat, tratament pe termen lung, fie ca este vorba despre tratament psihiatric sau despre psihoterapie [3]. 

Sindromul savantului determina abilitati exceptionale in unul sau mai multe domenii, la persoane cu dificultati de dezvoltare intelectuala sau cognitiva. O persoana cu sindromul savantului poate face calcule mentale imposibile pentru omul obisnuit sau poate fi un muzician de exceptie, dar sa aiba dificultati de integrare intr-un grup de elevi, corespunzator varstei.

Multi dintre cei care sunt diagnosticati cu sindromul savantului au, in paralel, un diagnostic de tulburare din spectrul autist. Aceasta tulburare poate impune tratament. Totusi, necesitatea unui tratament specific pentru sindromul savantului este un subiect de discutie inca deschis. 

Bibliografie: