Autism (tulburare de spectru autist): cauze, simptome, tratament

Potrivit Manualului de diagnostic si statistica a tulburarilor mintale, publicat de Asociatia Americana de Psihiatrie, exista 5 subtipuri de tulburari de spectru autist (2):

• cu sau fara deficienta intelectuala insotitoare; 
• cu sau fara tulburari de limbaj insotitoare;
• asociata cu o afectiune medicala sau genetica identificata sau cu un factor de mediu;
• asociata cu o alta tulburare mintala sau comportamentala;
• cu catatonie. 

O alta abordare a acestei clasificari vorbeste despre 5 tipuri de autism astfel (3):

• sindromul Asperger;
• sindrom Rett;
• tulburare dezintegrativa a copilariei;
• sindrom Kanner;
• tulburare pervaziva de dezvoltare nespecificata altfel (PDD-NOS).

Cauzele autismului

Cauza exacta a autismului nu este cunoscuta, se crede ca nu se poate vorbi despre existenta uneia singure, ci despre un cumul de factori (4):

• genetici: cercetarile au aratat ca exista cazuri in care autismul poate fi asociat cu o tulburare genetica, sindromul Rett sau sindromul X fragil. In alte cazuri, mutatiile genetice au crescut riscul de aparitie a autismului. Mecanismele insa nu se cunosc pe deplin. Ceea ce se stie este ca unele mutatii genetice sunt mostenite, in timp ce altele apar spontan.
• de mediu: inca se mai fac cercetari pentru a se vedea daca tulburarea de spectru autist poate fi cauzata de anumiti factori de mediu, asa cum ar fi medicamente, infectii virale, agenti poluanti sau alte complicatii aparute in timpul sarcinii.

Factori de risc

Cu o crestere a numarului de copii diagnosticati cu autism, specialistii nu pot spune, pentru moment, daca este vorba cu adevarat de mai multe cazuri existente sau doar de extinderea diagnosticarilor. Totusi, sunt de acord ca exista factori de risc in ceea ce priveste autismul (4), (1):

• sexul copilului - baietii sunt mai predispusi fata de fete;
• mostenirea familiala;
• unele boli genetice;
• prematurii: nou-nascutii la 26 de saptamani de sarcina pot prezenta un risc mai mare de dezvoltare a unei tulburari din spectrul autist;
• varsta inaintata a parintilor: inca nu se poate afirma cu certitudine acest lucru;
• administrarea unor medicamente in timpul sarcinii sau a consumului de substante interzise, alcool si substante chimice. 

Important de retinut!

Studiile efectuate nu au scos la iveala existenta unei legaturi intre un tip de vaccin si aparitia autismului, de aceea administrarea vaccinurilor din schema de vaccinare, in copilarie, este sigura (4).

Simptomele autismului

Simptomele autismului pot fi prezente la unii copii foarte devreme. Alteori poate fi vorba de o dezvoltare normala in primele luni de viata sau chiar primii 2 ani, urmata de un declin brusc sau o schimbare radicala de comportament (4). 

Cum se manifesta autismul? Foarte diferit, de la un copil la altul. Iata principalele simptome si semne ale autismului la copii (5), (4): 

• nu pastreaza sau evita contactul vizual;
• nu reactioneaza sau nu raspunde la nume pana la 9 luni;
• nu prezinta expresii faciale pana la 9 luni;
• nu se joaca cele mai simple jocuri pana la 12 luni;
• nu foloseste gesturi simple pana la 12 luni;
• nu pare interesat de ceva nici cand este antrenat de parinti in joc pana la 15 - 18 luni;
• nu observa sau nu pare deranjat daca altii sunt suparati sau raniti pana la 2 ani;
• se joaca singur, ignora sau nu vede alti copii si nu interactioneaza cu acestia pana la 36 de luni;
• nu intra in jocuri de rol pana la 48 de luni;
• nu canta, nu danseaza, nu vrea sa interactioneze pana la implinirea varstei de 5 ani. 

La ce varsta vorbesc copii cu autism

Asadar, lipsa abilitatilor de comunicare poate fi unul dintre primele semne ale autismului pe care multi parinti le observa si despre care vorbesc cu medicul pediatru. Daca un copil este autist, atunci este foarte important ca diagnosticul sa fie pus cat mai devreme posibil. 

Studiile efectuate pe copii au aratat ca pana la 70% dintre copiii care nu vorbesc pana la varsta de 18 luni nu sunt nici autisti si nici nu au alte probleme de dezvoltare. Pe de alta parte insa, este important de retinut ca acest lucru inseamna ca 30% dintre copii vor avea o dizabilitate intelectuala, tulburari de limbaj, tulburari de vorbire sau alte afectiuni care vor necesita tratament, pe parcursul vietii. 

Un copil cu autism verbal (dificultati de vorbire, dar nu o absenta aproape totala de sunete si cuvinte) poate totusi sa aiba nevoie de mai mult timp pentru a-si dezvolta abilitatile lingvistice decat alti copii. Daca un copil intarzie sa inceapa sa vorbeasca, atunci ar trebui discutat cu medicul cat mai curand posibil, pentru a exclude orice afectiune medicala care ar putea cauza acest lucru. De asemenea, parintii pot solicita ajutor din partea logopedului. In cazul in care se solicita un test de autism pentru copil, este important ca parintii sa se asigure ca se da un diagnostic. Acest lucru se datoreaza faptului ca multi copii mici sunt nervosi, isi ignora parintii si refuza sa raspunda la intrebari, indiferent daca sunt sau nu autisti.

In ceea ce priveste intrebarea cu privire la varsta la care un copil autist va invata sa vorbeasca, este greu de raspuns la ea. Copiii sunt diferiti. Cu toate acestea, exista modalitati prin care pot fi ajutati sa se dezvolte normal. Ajutarea unui copil autist sa comunice este mai usoara daca se opteaza pentru activitati bazate pe joc, pozitive si incurajatoare.

De ce tipa copii cu autism 

Copiii cu autism traiesc adesea in propria lor lume. Majoritatea copiilor nu le place sa fie deranjati, nu le place sa se joace cu alti copii si nu le place sa faca lucruri pe care nu vor sa le faca. Una dintre dificultatile copiilor autisti este reprezentata de tulburarile senzoriale. Mediile zgomotoase, prea multi oameni in jur sau persoanele enervante pot fi insuportabile pentru copii. De aceea, copiii tipa, este modul lor de a spune ca nu se simt confortabil. Pentru multi copii cu autism, tipatul este o forma de protest, atunci cand copilul nu este multumit. Copiii isi exprima reactiile fata de exterior prin sunete, dar in loc de cuvinte, in acest caz, este vorba despre tipete, cu diferite intensitati. 

In prezent, nu exista un tratament care sa poata ameliora un comportament cu tipete in cazul unui copil diagnosticat cu autism. Atunci cand un copil cu autism tipa des, parintii pot tine seama de cateva aspecte:

• trebuie sa incerce sa consoleze si sa calmeze crizele de furie ale copiilor lor sau sa aiba o strategie rezonabila de gestionare a comportamentului: de exemplu, se pot preface ca nu le pasa (ignorati comportamentul abuziv, tipetele), in cazul in care stiu ca este vorba despre un comportament de intimidare pentru a obtine atentie. O alta modalitate ar fi alintatul copilului, daca acesta se simte foarte nesigur.
• nu trebuie sa loveasca, sa certe, sa foloseasca violenta fata de copii. Implicati copilul in treburi casnice simple, astfel incat acesta sa se familiarizeze cu unele abilitati, sa creasca reflexe si sa stimuleze comunicarea. Laudati si apreciati copiii in mai multe moduri: laudati verbal, recompensati lucrurile preferate ale copiilor, imbratisati copiii.

Comportamentul copiilor cu autism

• Alinierea obiectelor sau a jucariilor intr-o ordine numai de el inteleasa;
• Suparare insotita de agresivitate cand cineva ii strica asezarea obiectelor;
• Repetitia fara intrerupere a unor cuvinte sau fraze - ecolalie;
• Ticuri verbale si motorii, dar nu ca cele din sindromul Tourette;
• Joaca repetitiva si interese obsesive care pot fi transformate in hobby pe care il poate avea intreaga viata si pentru care face eforturi si se bucura in felul sau;
• Concentrarea pe anumite elemente ale unor obiecte sau jucarii, fascinatie pentru anumite mecanisme sau rotite;
• Urmeaza anumite tipare zilnic si este extrem de suparat cand acestea nu sunt respectate de semeni sau observa o schimbare minora;
• Bate din maini, isi leagana corpul, se invarte in cerc si are reactii neobisnuite la mediul inconjurator. 

Alte caracteristici

• Limbaj, abilitati cognitive si motorii intarziate;
• Comportament hiperactiv asemanator ADHD, impulsiv, agresiv;
• Epilepsie sau tulburari convulsive;
• Obiceiuri alimentare neobisnuite;
• Tulburari ale ciclului somn-veghe fata de momentele normale ale zilei si noptii;
• Probleme gastrointestinale - constipatie;
• Dispozitie neobisnuita sau reactii emotionale anormale;
• Probleme in cordonarea corpului, uneori stangacie sau mers ciudat, alaturi de un limbaj corporal anormal, exagerat si rigid;
• Anxietate, stres, ingrijire excesiva;
• Frica puternica sau lipsa totala a acestui sentiment;
• Sensibilitate la lumina, sunet sau atingere, dar indiferenta la durere sau temperatura.

Metode de diagnostic pentru autism

Tulburarea de spectru autist poate fi diagnosticata pe baza evaluarii clinice, a testelor genetice si a celor de screening. 

Screeningul din timpul sarcinii dezvaluie problemele cu care bebelusul ar putea sa se confrunte. Screeningul de dezvoltare este un instrument util pentru pediatru, deoarece are posibilitatea sa identifice primele tipare specifice. Acest tip de evaluare se poate realiza la 18 - 24 luni de viata (2). 

Alte metode vizeaza teste pentru identificarea unor boli genetice, evaluare comportamentala, teste vizuale si audio (2). Un diagnostic al unei boli atat de complexe poate fi stabilit dupa toate aceste investigatii, de catre o echipa multidisciplinara de medici si terapeuti. 

Autism: tratament

Terapie comportamentala

Abordarea comportamentala vizeaza schimbarea conduitei prin intelegerea si constientizarea a ceea ce se intampla inainte si dupa o actiune. Se incurajeaza astfel comportamentele corecte, dorite, descurajandu-le, totodata, pe cele negative, de neacceptat (5). 

Terapie pentru dezvoltare

Dezvoltarea abilitatilor fizice si lingvistice ce asociaza cu abordarea comportamentala, fiind incurajata atat vorbirea, cat si utilizarea semnelor si a gesturilor pentru comunicare, in functie de abilitatile fiecarei persoane. Alaturi de acestea poate fi vorba si de dezvoltarea abilitatilor pentru relationare si realizarea sarcinilor zilnice, totul pentru ca cel cu autism sa traiasca independent (5).

Terapie educationala

Acest tip de terapie se realizeaza cu profesori de specialitate si se bazeaza cu preponderenta pe invatarea vizuala (4). Rutina zilnica poate fi desenata si plansele afisate vizibil, acasa sau in clasele unde se face terapia educationala (5), cu mentiunea ca profesorii stiu si cum sa stabileasca limite care sa nu duca la crize sau la episoade de inchidere in sine. 

Terapie social-relationala

Aceasta abordare vizeaza dezvoltarea sau imbunatatirea abilitatilor sociale, dar si construirea relatiilor emotionale (5). Profesori, parinti si specialisti, dar si grupurile suport, constituite in acest sens, sunt un ajutor benefic in lupta cu tulburarile spectrului autist. Tranzitia de la copilarie la varsta adulta trebuie inteleasa, iar ajutorul primit din partea familiei si a terapeutilor este esential pentru pacientul cu autism (4). 

Tratament medicamentos

Nu exista si nu putem vorbi de un tratament specific pentru cei cu tulburare din spectrul autist, dar sunt disponibile produse medicamentoase al caror ajutor este important in ceea ce priveste gestionarea nivelului de energie, gradul de concentrare si reducerea motivatiei de autovatamare. Medicul specialist poate prescrie tratament medicamentos pentru cei ce experimenteaza episoade de depresie sau anxietate, convulsii, probleme gastrointestinale sau alte tulburari de comportament (4), (5). 

Terapie psihologica

Terapia cognitiv-comportamentala si ajutorul psihologic sunt importante, mai ales acolo unde sunt inregistrate anxietati, depresii sau tulburari mintale (5). 

Tratament complementar si alternativ

Abordarea complementara sau alternativa este asociata celei traditionale si poate avea in vedere acordarea unor suplimente cu vitamine specifice copiilor, alaturi de remedii naturiste pe baza de plante, la pachet cu terapia prin arta sau invatarea unor tehnici de relaxare (5). 

Dieta copiilor cu autism trebuie sa aiba in vedere produsele speciale pentru sanatatea copiilor, iar pe masura ce cresc, trebuie acordat un plus de atentie alimentatiei, astfel incat sa respecte nevoile reale ale celui cu tulburare de spectru autist. Parintii pot opta si pentru alte activitati recreationale sau unele menite sa incurajeze hobby-urile copiilor cu autism. 

Alimente interzise copiilor cu autism

Este important de retinut ca, desi s-a raportat ca aceste alimente au potentialul de a agrava simptomele autismului, nu exista cercetari sau dovezi concludente care sa sustina aceste afirmatii. Cu toate acestea, medicii recomanda in general prudenta, sau chiar evitarea consumului in cazul in care apar manifestari neobisnuite (acestea pot varia de la un copil la altul). Alimentele despre care se crede ca pot influenta autismul sunt:

• zaharul: deoarece copiii cu autism pot prezenta semne de hiperactivitate, ar fi mai bine sa se evite zaharul, pentru a mentine un nivel echilibrat de zahar.
• glutamat monosodic: este similar cu zaharul si poate provoca suprastimularea creierului, ceea ce duce la hiperactivitate.
• ingrediente artificiale: se recomanda sa se evite alimentele cu coloranti artificiali, arome artificiale, aditivi si conservanti, deoarece unele studii au aratat legaturi potentiale intre autism si ingredientele gasite in alimentele procesate. 
• toxine: pestele poate contine mercur, o imunotoxina ce poate afecta sistemul imunitar. De asemenea, se recomanda sa se evite carnea si produsele lactate care contin toxine precum bifenili policlorurati, dioxine, pesticide, substante ignifuge bromurate si substante chimice perfluorurate.
• produsele lactate: lactatele sunt pro-inflamatorii, ceea ce poate afecta functia imunitara. Unii oameni au experimentat, de asemenea, ceata cerebrala si incapacitatea de a se concentra atunci cand consuma produse lactate. 
• gluten: poate provoca inflamatii si poate scadea functia cerebelului implicata in coordonarea motorie si a ganditului.
• porumb: se crede ca exista o legatura potentiala intre expunerea la erbicidul glifosat si riscul de autism.

Complicatiile autismului

Pe langa aparitia unor complicatii de sanatate, sunt inregistrate probleme de adaptare la scoala si in societate. O consecinta a tulburarii de spectru autist este reprezentata de faptul ca putine persoane cu autism reusesc sa se angajeze, sa fie independente, sa aiba prieteni si sa duca o viata sociala, fara ajutor si sustinere din partea apropiatilor si a terapeutilor. 

Pentru a nu fi victime sau agresori, pentru a depasi stresul din familie si a capata incredere in fortele proprii, persoanele cu autism au nevoie de mult sprijin de-a lungul vietii. Crizele, deficientele, problemele mintale si senzoriale, aparitia unor tumori, precum si a altor boli psihice , acestea sunt doar o parte a complicatiilor acestei afectiuni (6). 

Prevenirea autismului

Desi autismul nu poate fi prevenit, cu tratamentul potrivit sau cu o combinatie de proceduri si terapii, incepute in faze incipiente, manifestarile pot fi ameliorate. Copiii au sanse mari sa invete sa functioneze normal, chiar daca nu reusesc sa depaseasca simptomele specifice tulburarii spectrului autist (4). 

Prognostic

Tulburarea spectrului autist este pe viata si poate afecta serios calitatea traiului celui diagnosticat cu aceasta afectiune si a familie sale. Autismul nu se vindeca, dar interventia psihoeducativa timpurie ofera o imbunatatire semnificativa a nivelului de independenta. Integrarea sociala completa nu este posibila. In plus, specialistii indeamna la atentie pentru ca dorintele si nevoilor speciale ale acestor persoane sa fie integrate in terapiile adoptate (7). 

Sfaturi si recomandari utile

Identificarea in faza de debut a tulburarilor de spectru autist este esentiala pentru intreg planul de reabilitare si dezvoltare la copii. In acelasi timp, parintii pot fi ajutati si invatati sa gestioneze relatia cu cei mici.

Ajutorul specialistilor este vital pe tot parcursul vietii copilului si adultului cu autism. Evaluarea, diagnosticarea si tratamentul acestei afectiuni sunt elemente de mare importanta, menite sa ofere sprijinul si protectia persoanelor cu autism, dar si familiilor acestora. 

Acesta este un articol cu rol informativ si nu reprezinta o sursa suficienta pentru diagnosticarea autismului. De aceea, daca te confrunti tu sau ai pe cineva in familie cu anumite simptome ce pot fi asociate acestei afectiuni, consulta un medic specialist si urmeaza indicatiile acestuia!

Surse de informare:

1. What Is Autism? - https://www.webmd.com/brain/autism/understanding-autism-basics

2. Everything You Need to Know About Autism Spectrum Disorder (ASD) - https://www.healthline.com/health/autism

3. What Are the 5 Different Types of Autism? - https://www.medicinenet.com/what_are_the_5_different_types_of_autism/article.htm

4. Autism spectrum disorder - https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/autism-spectrum-disorder/symptoms-causes/syc-20352928

5. What is Autism Spectrum Disorder? - https://www.cdc.gov/ncbddd/autism/facts.html

6. Autism Complications - https://www.healthline.com/health/autism-complications

7. Long-term outcome of autism spectrum disorder - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6952468/