Mandibula: ce este, rol, afectiuni asociate

Ce este mandibula?

Mandibula, cunoscuta si sub denumirea de maxilarul inferior, este unul dintre cele mai importante oase ale fetei, cel mai mare si mai puternic os facial si singurul os mobil al craniului, ceea ce ii permite sa joace mai multe roluri esentiale. Este localizata imediat sub maxilarul superior (mandibula si maxilarul superior formeaza impreuna cavitatea orala) si este al doilea os, dupa clavicula, care se osifica in timpul dezvoltarii intrauterine (in saptamana a 6-a de sarcina).[1][2]

Anatomia mandibulei

Mandibula este formata din corp si doua ramuri.[1][2]

Corpul mandibulei are o forma asemanatoare cu cea a unei potcoave si are doua margini: marginea superioara sau alveolara si marginea inferioara sau bazilara. Marginea alveolara contine 16 alveole in care sunt implantate radacinile dintilor inferiori. Marginea bazilara reprezinta baza mandibulei si este locul unde se ataseaza muschiul digastric.[1][2]

Ramurile mandibulei reprezinta portiunile laterale ale acestui os. Marginea anterioara a ramurei mandibulei se termina superior ca proces coronoid, iar marginea posterioara ca proces condilian sau capul mandibulei. Condilul se articuleaza cu osul temporal pentru a forma articulatia temporomandibulara.[1][2]

Pe langa corpul si ramurile mandibulei, mai avem, de asemenea, si foramenul mandibular (localizat pe ramuri), prin care trec nervul si vasele alveolare inferioare, foramenul mental (localizat pe suprafata externa a corpului mandibulei, imediat sub al doilea premolar), precum si alte structuri.[1][2]

Care este rolul mandibulei?

Mandibula este unul dintre cele mai proeminente si vizibile oase ale craniului uman. Aceasta joaca un rol esential in sustinerea randului inferior de dinti in loc si in oferirea partii inferioare a fetei si barbiei a formei lor caracteristice.[1][2]

Functia principala a mandibulei este insa aceea de a permite miscarea gurii, necesara pentru procesele de:

• masticatie - mandibula se misca in sus si in jos, cooperand cu maxilarul superior pentru a zdrobi alimentele in timpul procesului de masticatie; miscarile precise ale mandibulei permit dintilor sa taie, sfarme si macine mancarea, pregatind-o pentru digestie;
• vorbire - mandibula are un rol fundamental in articularea sunetelor in timpul vorbirii; miscarile sale permit producerea unei game largi de sunete, esentiale pentru comunicarea verbala;
• deglutitie - mandibula colaboreaza cu muschii limbii si gatului pentru a propulsa alimentele mestecate in esofag in timpul deglutitiei; miscarile controlate ale mandibulei ajuta la inghitire fara dificultati.[1][2]

De asemenea, dupa cum am mentionat mai sus, mandibula face parte din articulatia temporo-mandibulara, care permite miscarile largi ale maxilarului. Functionarea corecta a mandibulei si a articulatiei temporo-mandibulare este cruciala pentru diverse activitati, inclusiv mestecatul, vorbirea, cascatul si zambetul.[1][2]

Ce afectiuni pot aparea la nivelul mandibulei?

Exista numeroase afectiuni ce pot implica mandibula, iar in continuare iti vom vorbi despre cateva dintre ele.

Fractura de mandibula

Fracturile mandibulare reprezinta cele mai frecvente tipuri de fracturi faciale. O astfel de fractura poate fi cauzata de diverse accidente, precum cele de masina, cazaturi sau leziuni sportive. Simptomele unei fracturi de mandibula includ:

• durerea la nivelul maxilarului;
• umflarea fetei;
• sangerari;
• dificultati la masticatie;
• dificultati la vorbire;
• asimetrie faciala.[7]

Tratamentul pentru o fractura de mandibula va depinde de severitatea si localizarea acesteia.[7]

Micrognatia

Micrognatia, numita si hipoplazia mandibulara, este o afectiune caracterizata de o mandibula anormal de mica. Poate fi congenitala, adica prezenta de la nastere, sau, mai rar, se poate dezvolta mai tarziu in viata. Cel mai frecvent, apare la copiii care se nasc cu anumite afectiuni genetice (ex: sindromul Pierre Robin, progeria, sindromul Cri-du-chat) insa poate aparea si ca mutatie genetica aleatorie.[4] 

Micrognatie la sugari si copii se poate manifesta prin simptome precum:

• respiratie zgomotoasa;
• apnee in somn sau alte dificultati de respiratie;
• dificultati in hranire;
• crestere slaba in greutate;
• probleme cu somnul.[4]

Micrognatia la adulti poate duce la apnee obstructiva in somn.[4] 

In unele cazuri, micrognatia se amelioreaza de la sine, de regula pana la varsta de 18 luni. Cand acest lucru nu se intampla, exista mai multe optiuni de tratament, non-chirurgicale si chirurgicale, la care se poate apela.[4]

Prognatismul mandibular

Prognatismul este o afectiune caracterizata de protruzia (iesirea in relief) a unuia sau a ambelor maxilare. De regula, este afectat maxilarul inferior, adica mandibula este deplasata in fata. Poate afecta atat femeile, cat si barbatii, cu mentiunea ca tinde sa fie usor mai comuna in randul acestora din urma, si poate fi mai usoara sau mai severa. Cu cat mai severa este, cu atat mai mare va fi impactul sau asupra calitatii vietii persoanei afectate.[5]

Simptomele prognatismului pot varia in functie de tipul si severitatea acestuia, dar de obicei, pe langa protuzia maxilarului, mai includ si:

• bruxism;
• malocluzie;
• dificultati la mestecat;
• probleme de vorbire;
• dificultati de respiratie;
• tulburari ale articulatiei temporo-mandibulare.[5]

Tratamentul prognatismului, ca si in cazurile de mai sus, depinde de severitatea sa, dar este posibil sa fie nevoie de o operatie pentru mandibula sau maxilar.[5]

Retrognatia

Retrognatia este o anomalie dento-maxilara caracterizata de subdezvoltarea sau pozitia posterioara a mandibulei in raport cu maxilarul superior. Aceasta afectiune poate afecta atat aspectul facial (desi adesea este vizibila doar atunci cand persoana afectata este privita din profil), cat si functiile importante ale capului si gatului. Poate cauza:

• dificultati de masticatie;
• probleme de vorbire;
• dificultati de respiratie;
• dureri de maxilar intense;
• dificultati de hranire la bebelusi.[3]

Exista mai multe optiuni de tratament, iar cea potrivita va fi aleasa in functie de severitatea retrognatiei.[3]

Tulburarile articulatiei temporo-mandibulare

Acesta reprezinta un termen general folosit pentru o serie de afectiuni care afecteaza articulatia temporo-mandibulara, situata pe ambele parti ale capului, chiar in fata urechilor, unde maxilarul inferior se conecteaza cu craniul. Tulburarile articulatiei temporo-mandibulare afecteaza in principal persoanele cu varsta cuprinsa intre 20 si 40 de ani, iar printre cele mai comune simptome se numara:

• durerea faciala, in special in jurul urechilor sau maxilarului;
• dificultate la deschiderea larga a gurii;
• zgomote articulare (pocnituri) la nivelul articulatiei temporo-mandibulare;
• blocarea mandibulei;
• dureri de cap;
• dureri de urechi;
• sensibilitate faciala.[6]

In unele cazuri, simptomele dispar de la sine. In altele, este necesar sa se apeleze la diverse optiuni de tratament, ce pot varia de la tratament medicamentos la diferite proceduri si interventii.[6]

Mandibula joaca un rol esential in mecanismul de masticatie, vorbire si exprimare faciala. Cu toate acestea, este susceptibila la o serie de afectiuni care pot afecta functionalitatea si aspectul estetic. De aceea, daca suspectezi existenta unei astfel de afectiuni, este indicat sa te adresezi cat mai repede unui medic specialist.

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Bibliografie: