Sifilis: Cauze, simptome, tratament

Ce este sifilisul?

Sifilisul este o infectie bacteriana, transmisa prin contact sexual, produsa de bacteria numita Treponema pallidum. Infectia debuteaza cu aparitia unei leziuni nedureroase in zona genitala, a rectului sau a gurii. Sifilisul se transmite prin contactul cu aceste leziuni primare. Lasata netratata, bacteria poate ramane inactiva in corp timp de ani sau zeci de ani, inainte de a determina aparitia unor complicatii severe, cel mai adesea cu localizare cardiaca sau cerebrala. Istoricul acestei afectiuni arata ca a fost o boala foarte raspandita in trecut, dar a fost in mare parte controlata datorita utilizarii penicilinei. Cu toate acestea, in ultimii ani, numarul cazurilor de sifilis a crescut, in special in anumite grupuri de populatie. 

Sifilisul se dezvolta in patru etape distincte:

• primara: se caracterizeaza prin aparitia unei leziuni dureroase, care apar in locul de intrare a bacteriei.
• secundara: poate implica eruptii cutanate, febra, dureri musculare si oboseala.
• latenta: este perioada in care simptomele sunt absente, dar bacteriile raman in corp.
• tertiara: sifilisul poate afecta sistemul nervos, inima, vasele de sange si alte organe, cauzand complicatii grave.

Daca nu este tratat, sifilisul poate avea un impact negativ asupra sanatatii. Poate provoca afectarea sistemului nervos, inclusiv meningita si paralizie. De asemenea, poate afecta inima, provocand boli cardiovasculare grave si poate creste riscul de transmitere a virusului HIV.

Cum se transmite sifilisul?

Exista mai multe modalitati de transmitere a Treponema pallidum de la un bolnav la altul:

• contact sexual neprotejat vaginal, anal sau oral: bacteria poate intra in organism prin intermediul leziunilor sau ranilor de la nivelul pielii sau mucoaselor. Sifilisul poate fi transmis si in stadiul primar, cand leziunile sifilitice sunt prezente si pot fi observate. Cu toate acestea, boala poate fi transmisa si in stadiile ulterioare, in care leziunile pot fi absente sau invizibile.
• contactul cutanat cu leziuni contagioase;
• transfuzii de sange si instrumentar medical: aceasta transmitere poate avea loc fie prin transfuzii de sange infectat, fie prin impartasirea acelor de seringa intre persoanele care folosesc droguri injectabile. Prin urmare, este important ca procedurile medicale si de screening ale donatorilor de sange sa fie riguroase, iar utilizatorii de droguri sa foloseasca ace sterile si sa evite folosirea acestora in comun.
• de la mama la fat, transplacentar sau la nastere (asa numita transmitere verticala): se poate ajunge la sifilis congenital, o afectiune grava care poate provoca anomalii sau chiar moartea fatului. Este esential ca femeile insarcinate sa fie testate si tratate pentru sifilis, pentru a preveni transmiterea bolii la copil.
• sarut, cand in cavitatea bucala exista leziunea caracteristica.

Bacteria patrunde prin piele sau mucoase, ajunge in ganglionii limfatici de proximitate si se raspandeste, prin sange, in intregul organism. Perioada medie de incubatie este de 3 - 4 saptamani de la producerea infectiei, dar ea poate varia intre limite foarte largi. Manifestarea sifilisului depinde de durata infectiei.

Cauzele sifilisului

Sifilisul este determinat de infectia cu o bacterie denumita Treponema pallidum. Cand este vorba despre sifilis, transmiterea cel mai frecvent se realizeaza prin contactul sexual, bacteria patrunzand in corp prin mici abraziuni de la nivelul pielii si al mucoaselor. Sifilisul este contagios in fazele primara si secundara de infectie si, uneori, la inceputul perioadei latente. 

Este important de știut ca sifilisul nu se poate raspandi prin utilizarea in comun a toaletei, a cazii de baie, tacamurilor sau a hainelor. In ciuda miturilor despre sifilis, nu te poti imbolnavi la piscina sau in jacuzzi. Sifilisul se poate vindeca, dar odata tratat, poate fi contactat din nou. Unele persoane prezinta un risc crescut de a se imbolnavi de sifilis:

• persoanele care fac sex neprotejat;
• persoanele cu mai multi parteneri sexuali;
• barbatii homosexuali sau bisexuali;
• persoanele infectate cu virusul HIV. 

Statisticile relevante arata ca sifilisul este o problema de sanatate publica in crestere in multe tari. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in 2016 s-au inregistrat aproximativ 6 milioane de cazuri noi de sifilis in intreaga lume. Este important de mentionat ca aceste cifre reprezinta doar cazurile raportate si se estimeaza ca numarul real al infectiilor cu sifilis este mult mai mare.

Simptome, forme si complicatii in sifilis

In cazul infectiei cu aceasta bacterie, este caracteristica evolutia in mai multe faze, simptomele de sifilis variind in functie de acestea. Uneori, fazele bolii se pot suprapune partial, iar simptomele pot coexista. Alteori, nu exista nici un fel de simptome.

Sifilisul primar

Primul simptom de sifilis este reprezentat de o mica leziune pe piele sau mucoase, denumita sancru. Sancrul apare in locul in care bacteria a patruns in organism. Majoritatea persoanelor infectate au o singura astfel de leziune, dar in unele cazuri leziunile pot fi multiple. In medie, sancrul apare la 3 zile dupa expunere. Majoritatea pacientilor nici macar nu il observa pentru ca este nedureros. In multe cazuri, el poate fi localizat in vagin sau in rect, unde nici macar nu este vizibil. Astfel, in sifilisul primar nu apare disconfort local.

Sancrul se vindeca de la sine in 3 - 6 saptamani, astfel ca pacientii neinformati nici macar nu ii acorda prea multa atentie. Din pacate, acesta este doar un inceput de sifilis, evolutia dincolo de acest punct poate fi mult mai neplacuta.

Sifilisul secundar

La cateva saptamani dupa vindecarea sancrului este posibil ca pacientul sa experimenteze o iritatie cutanata localizata pe torace si abdomen, care apoi se extinde pe tot corpul, inclusiv pe palme si talpi. Iritatia nu determina prurit, dar poate fi insotita de aparitia unor leziuni de forma negilor in cavitatea bucala si in zona intima. La unii pacienti pot aparea si alte simptome:

• caderea parului;
• dureri musculare;
• febra;
• durere in gat;
• ganglioni inflamati.

Astfel de simptome persista cateva saptamani dupa care fie dispar pentru totdeauna, fie dispar si reapar timp de pana la 1 an. 

Sifilisul latent

Atunci cand pacientul nu este tratat, boala evolueaza catre o faza latenta, in care simptomele dispar complet. Sifilisul latent se poate extinde pe durata unor ani de zile. La unele persoane nu mai apare nici un fel de simptom, niciodata, in timp ce la altele boala se complica, trecand in etapa sifilisului tertiar.

Sifilisul tertiar

Un procent de 15 - 30% dintre pacientii care nu primesc tratament ajung sa dezvolte complicatiile cunoscute ca si sifilis tertiar. In aceasta faza tardiva de boala, aceasta poate afecta creierul, sistemul nervos, ochii, inima, vasele de sange, ficatul, oasele si articulatiile. 

Sifilisul congenital

Sifilisul congenital este diagnosticat la nou-nascutii si bebelusii nascuti de mame cu sifilis, boala fiind transmisibila de la mama la fat in timpul vietii intrauterine. Majoritatea bebelusilor infectati nu au nici un simptom, dar la unii dintre ei pot aparea complicatii la nivelul altor organe si sisteme:

• hepatomegalie;
• inflamarea ganglionilor;
• anomalii de dezvoltare a scheletului;
• probleme neurologice. 

Neurosifilisul

Indiferent de etapa de evolutie a bolii, sifilisul poate determina afectarea sistemului nervos. Simptomele pe care le poate genera sunt foarte variate, printre ele numarandu-se:

• durerile de cap;
• deficientele senzoriale;
• dificultati de coordonare;
• paralizie;
• tulburari de comportament;
• dementa.

Sifilisul ocular

Sifilisul ocular se aseamana neurosifilisului prin aceea ca poate aparea in orice faza a bolii. Mai ingrijorator decat atat este faptul ca poate afecta oricare dintre structurile ochiului, dar cel mai frecvent se manifesta sub forma uveitei si a panuveitei. Ambele pot sa determine scaderea acuitatii vizuale, pana la orbire completa. 

Asadar, complicatiile sifilisului netratat pot fi devastatoare. Afectarea sistemului nervos central poate duce la probleme neurologice severe, cum ar fi meningita, encefalita si neuropatie periferica. Sifilisul poate cauza, de asemenea, leziuni grave la nivelul inimii, determinand aparitia unor boli cardiace precum endocardita si aortita. Vasele de sange pot fi afectate, crescand riscul de anevrisme si accidente vasculare cerebrale. Alte complicatii posibile includ orbire, surzenie, boli mentale, paralizie si chiar moartea. Este important de mentionat ca diagnosticul timpuriu este crucial in prevenirea complicatiilor asociate sifilisului. Chiar daca simptomele pot fi usor de trecut cu vederea sau confundate cu alte afectiuni, este esential sa se caute ajutor medical la aparitia oricaror semne suspecte. Numai prin diagnosticarea si tratarea precoce a sifilisului se poate preveni progresia bolii si aparitia complicatiilor grave.

Diagnosticul sifilisului

Diagnosticul oficial de sifilis este formulat de medicul dermato-venerolog, desi leziunile nu sunt suficiente. Daca exista suspiciunea infectiei treponemice, diagnosticul se stabileste in baza testelor de laborator:

• testele non-treponemice identifica anticorpii nespecifici: pe lista analizelor de laborator le intalnesti sub denumirea de VDRL si RPR, utilizate in teste de screening. Din pacate, ele nu sunt specifice, astfel ca pot genera rezultate fals pozitive si fals negative. Diagnosticul definitiv nu se poate baza pe rezultatele acestor doua teste, care trebuie completate de testele treponemice;
• testele treponemice sunt specifice si evidentiaza anticorpii impotriva Treponema pallidum. Pe listele de analize de laborator ele sunt denumite FTA-Abs, TPHA sau EIA.

Alte metode de diagnosticare sunt:

• analiza fluidelor corporale, recoltate din sancrul sifilitic;
• punctia lombara: se efectueaza in special in formele de neurosifilis, cand simptomele sunt sugestive pentru o afectare a sistemului nervos, dar cauzele sunt necunoscute. 

Cui i se adreseaza testele de screening?

In afara persoanelor in cazul carora exista motive intemeiate pentru o suspiciune de infectie treponemica si care vor fi testate complet, exista si persoane expuse, in cazul carora le sunt recomandate testele de screening. Aceste teste sunt efectuate:

• dupa un raport sexual neprotejat;
• la schimbarea partenerului sexual;
• in cazul persoanelor cu un numar mare de parteneri sexuali;
• in cazul femeilor insarcinate;
• in cazul persoanelor infectate cu HIV;
• in cazul persoanelor sub tratament pentru prevenirea infectiei cu HIV. 

Sifilisul poate fi confundat cu alte boli cu transmitere sexuala sau cu alte afectiuni dermatologice. De aceea, este necesar un diagnostic diferential pentru a exclude alte conditii si pentru a confirma prezenta sifilisului. Aceasta poate implica evaluarea simptomelor, analize suplimentare si consultarea unui specialist. Diagnosticarea timpurie si corecta a sifilisului este esentiala pentru a preveni complicatiile grave ale bolii. Sifilisul este o boala progresiva, iar un diagnostic prompt permite inceperea tratamentului adecvat si previne evolutia bolii.

Optiuni de tratament pentru sifilis

Exista doua tipuri de tratament pentru sifilis:

• tratamentul initial;
• tratamentul de urmarire.

Tratamentul initial

In ciuda stigmatului social si a ideilor preconcepute legate de bolile cu transmitere sexuala, tratarea sifilisului este foarte importanta. Testarea si tratarea partenerului sau a partenerilor este obligatorie. Desi nu ajuta la vindecarea propriu-zisa, administrarea de remedii naturiste poate fi in unele cazuri recomandata de catre medic, pentru sustinerea organismului. Nu exista, pana in prezent, un remediu naturist pentru tratarea sifilisului.

Tratamentul pentru sifilis cu antibiotic, in speta cu penicilina, este singurul eficient impotriva bolii. In cazul unei infectii mai recente de un an, doza unica poate fi suficienta. In infectiile mai vechi, medicul poate recomanda forma de penicilina, dozajul si cat dureaza tratamentul pentru sifilis. 

Tratamentul de urmarire

Medicul trebuie sa monitorizeze daca si cum isi face efectul tratamentul administrat sau daca pacientul s-a reinfectat. Tratamentul de urmarire include mai multe etape:

• analize periodice de sange;
• evitarea contactului sexual pana la negativarea analizelor;
• tratarea completa a partenerilor sexuali;
• testarea pacientului pentru alte boli cu transmitere sexuala;
• testarea pacientului pentru probleme neurologice si probleme cardiovasculare.

Utilizarea unor suplimente alimentare poate ajuta organismul sa faca fata tratamentului cu antibiotic, dar nu trateaza boala. 

Tratamentul pentru sifilis consta in administrarea de antibiotice, in special penicilina, care este considerata eficienta in distrugerea bacteriei Treponema pallidum, cauza principala a acestei boli bacteriene. Penicilina poate fi administrata oral sau prin injectie, in functie de stadiul si gravitatea bolii. In cazul in care pacientul este alergic la penicilina, alte antibiotice, cum ar fi doxiciclina sau azitromicina, pot fi utilizate ca alternative.

Monitorizarea si urmarirea tratamentului sunt esentiale pentru a se asigura ca infectia a fost eradicata complet. Testele de sange sunt efectuate la intervale regulate dupa finalizarea tratamentului, pentru a verifica daca nivelul anticorpilor specifici sifilisului a scazut si daca infectia a fost tratata cu succes. Acest lucru ajuta la evaluarea eficacitatii tratamentului si la prevenirea recidivelor sau a reinfectiilor.

Tratamentul partenerilor sexuali este de asemenea important in gestionarea sifilisului. Pentru a preveni raspandirea bolii si reinfectia, este recomandat ca toti partenerii sexuali recenti ai unei persoane infectate sa fie informati, testati si tratati. Acest lucru ajuta la reducerea riscului de transmitere a bolii si la controlul raspandirii in comunitate.

Este important de mentionat ca fiecare caz de sifilis poate fi diferit, iar tratamentul poate varia in functie de stadiul si severitatea bolii. De aceea, este recomandat sa consulti intotdeauna un medic specialist in cazul in care ai simptome sau suspectezi ca ai fost expus la sifilis.

Preventia sifilisului

Avand in vedere ca nu exista un vaccin impotriva acestei infectii, prevenirea bolii se bazeaza pe schimbari ale stilului de viata care reduc riscul de imbolnavire:

• abstinenta sau implicarea in relatii monogame;
• raporturi sexuale protejate;
• screeningul complet al gravidelor.

Contraceptia de urgenta nu protejeaza impotriva infectiilor cu transmitere sexuala. Tratamentul pentru sifilis este relativ simplu si usor de urmat. Este foarte important sa te testezi periodic, in cazul in care stii ca stilul tau de viata este unul cu risc pentru boli cu transmitere sexuala, pentru a evita aparitia complicatiilor. 

Preventia sifilisului este esentiala pentru a controla raspandirea acestei boli cu transmitere sexuala. Iata cateva masuri importante de preventie pe care le putem adopta:

• Informarea si educarea: este important ca oamenii sa fie constienti de modalitatile de transmitere a sifilisului, simptomele si consecintele grave pe care le poate avea. Astfel, vor fi mai predispusi sa adopte masuri de protectie si sa solicite ajutor medical in caz de suspiciune.
• folosirea prezervativelor: prezervativele reprezinta cel mai eficient mijloc de protectie impotriva sifilisului si a altor boli cu transmitere sexuala. Utilizarea regulata si corecta a prezervativelor in timpul actului sexual poate reduce semnificativ riscul de infectare. Este important sa se utilizeze prezervative de calitate si sa se verifice data de expirare.
• testarea regulata: testarea pentru sifilis este o modalitate importanta de preventie a bolii. Este recomandat ca persoanele care au parteneri sexuali multipli sau care practica sexul neprotejat sa se testeze in mod regulat. Diagnosticarea si tratarea timpurie a sifilisului poate preveni complicatiile grave ale bolii. Testele pentru sifilis sunt disponibile in cadrul centrelor de sanatate si pot fi efectuate in mod confidential.
• reducerea numarului de parteneri sexuali: Limitarea numarului de parteneri sexuali si mentinerea unei relatii monogame cu un partener testat si fara sifilis poate reduce semnificativ riscul de a contracta aceasta boala.

Articolul nostru ofera o privire detaliata asupra acestei boli infectioase, de la modul de transmitere, cauze si simptome, pana la diagnosticare, tratament si preventie. Consulta medicul atunci cand crezi ca ai simptomele acestei boli si urmeaza tratamentul recomandat.

Disclaimer

Daca aveti intrebari sau nelamuriri medicale, va rugam sa discutati cu medicul dumneavoastra. Articolele noastre nu reprezinta un substitut pentru sfatul, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medicul specialist.

Surse suplimentare de informare:

1. https://www.cdc.gov/std/syphilis/stdfact-syphilis-detailed.htm 
2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/syphilis/diagnosis-treatment/drc-20351762
3. https://www.merckmanuals.com/professional/infectious-diseases/sexually-transmitted-diseases-stds/syphilis 
4. http://womenshealth.gov/publications/our-publications/fact-sheet/sexually-transmitted-infections.html