Encefalita: Simptome, cauze, tratament, preventie

Ce este encefalita

Encefalita este o inflamatie a creierului. In unele cazuri, aceasta inflamatie poate cuprinde si meningele, situatie in care vorbim despre meningoencefalita. Din punct de vedere etiologic, encefalitele pot avea cauze:

• virala;
• bacteriana;
• fungica;
• autoimuna.

Cele mai multe encefalite sunt de natura virala, iar cea mai frecventa este encefalita cu virus herpes simplex. Poarta de intrare a virusului in organism difera, unele dintre ele se transmit de la om la om, altele (arbovirusul) au nevoie de un vector (tantar, capusa), iar in alte cazuri vorbim despre reactivarea unui virus care exista deja in organism (herpes simplex).

Importanta si gravitatea encefalitei sunt date de faptul ca aceasta poate pune viata in pericol si poate avea consecinte serioase asupra sanatatii. Desi unele cazuri pot fi usoare si pot trece fara tratament, encefalita poate provoca simptome severe cum ar fi febra, dureri de cap puternice si chiar convulsii. In cazurile mai grave, encefalita poate duce la pierderea functiilor cerebrale si poate fi fatala. Impactul encefalitei asupra organismului poate fi pe termen lung si poate include probleme de memorie, schimbari de personalitate, convulsii si dificultati de vorbire sau de miscare. In unele cazuri, encefalita poate provoca daune cerebrale permanente.

Tipuri de encefalita

Exista doua tipuri de encefalita:

• encefalita primara: un virus (sau un alt agent) infecteaza direct creierul sau maduva spinarii. O infectie primara poate aparea si ca urmare a reactivarii unui virus care a fost inactiv o perioada. Encefalita herpetica este cea mai frecventa dintre encefalitele virale primare sporadice. Este, cel mai adesea, mortala.
• encefalita secundara: este rezultatul unei reactii a sistemului imunitar slabit, ca urmare a unei infectii sau a unei tumori. In loc ca sistemul imunitar sa atace celulele care cauzeaza infectia respectiva, sistemul imunitar ataca celulele sanatoase din creier, adica din sistemul nervos central (encefalita post-infectie). Encefalita secundara isi face aparitia la 2-3 saptamani dupa infectia initiala. Este o afectiune cu o incidenta foarte redusa, care apare in special la copii, sau la persoanele peste 65 de ani, cu un sistem imunitar foarte slabit. Boala are un potential fatal.

Literatura medicala mai mentioneaza o clasificare a encefalitei, in functie de cauza, simptome, zona afectata:

• encefalita cauzata de un virus;
• encefalita bacteriana: este cauzata de o infectie bacteriana. In unele cazuri poate fi vorba despre o meningita bacteriana sau poate fi o consecinta a sifilisului. Sunt si alte bacterii care pot declansa afectiunea, de exemplu cele care provoaca malarie sau toxoplasmoza; 
• encefalita limbica: acest tip de afectiune afecteaza sistemul limbic de la nivelul creierului, zona care este responsabila cu emotiile, comportamentul, memoria pe termen lung si mirosul. Pacientul prezinta simtome de confuzie, comportament afectat sau inadecvat, pierderea memoriei;
• encefalita autoimuna: pacientul prezinta simptome de psihoza, catatonie (encefalita Rasmussen);
• encefalita letargica: este o forma rara a bolii, se manifesta prin febra, dureri de cap, lipsa de reactie la anumiti stimuli, dureri musculare.

De asemenea, exista o afectiune inflamatorie a encefalului si a maduvei spinarii, encefalomielita. Sunt observate semne de encefalita (somnolenta, convulsii), de mielita (paralizii) si meningita (dureri de cap, febra). Encefalita poate afecta si meningele (encefalita asociata meningitei se numeste meningoencefalita). Trebuie sa stii insa ca encefalita este diferita de meningita, desi ambele afectiuni pot prezenta simptome de inflamatie meningeala. Encefalita este, de asemenea, diferita de cerebrita (abces cerebral).

Infectia ajunge in creier prin intermediul fluxului sanguin sau prin nervi. Creierul este protejat de infectii printr-o membrana groasa, care impiedica intrarea substantelor straine. La unele persoane insa, din cauza sistemului imunitar slabit, aceasta bariera este depasita si infectia ajunge la tesutul cerebral, alterand astfel functionarea optima a creierului. Daca este tratata prea tarziu sau necorespunzator, afectiunea poate conduce la coma sau chiar deces.

Simptomele encefalitei pot fi asemanatoare gripei (febra, cefalee) sau afectiunea poate fi asimptomatica. Este important sa fie diagnosticata din timp si bolnavului sa i se administreze tratament, pentru ca encefalita poate pune in pericol viata pacientului. Encefalita poate afecta pe oricine, cu toate acestea cel mai mare risc il prezinta copiii, varstnicii si persoanele cu un sistem imunitar slabit.

Cauzele aparitiei encefalitei

Cauza exacta a encefalitei nu este cunoscuta in toate cazurile. Cea mai frecventa cauza o reprezinta o infectie virala, dar trebuie spus ca infectiile bacteriene si afectiunile inflamatorii neinfectioase pot provoca de asemenea boala.

Virusurile care provoaca encefalita

• virusul herpes simplex (HSV): este cauza cea mai frecventa a encefalitei.
• alte virusuri herpetice: virusul Epstein-Barr (determina frecvent mononucleoza) si virusul varicelo-zosterian (determina varicela si zona zoster).
• enterovirusurile: acestea provoaca o boala cu simptome similare gripei (inflamatie oculara si dureri abdominale).
• virusuri purtate de tantari: pot provoca infectii precum West Nile, La Crosse, St. Louis, encefalita estica si vestica. Simptomele infectiei isi fac simtita prezenta in cateva zile sau saptamani de la expunerea la virus.
• virusuri purtate de capuse (virusul Powassan): simptomele apar de obicei la o saptamana de la intepatura unei capuse infectate.
• virusul rabiei: provoaca o progresie rapida catre encefalita, imediat dupa ce s-au manifestat simptomele.
• infectii ale copilariei (rubeola, oreionul si pojarul german): au fost cauze frecvente ale encefalitei secundare. Astazi, pentru aceste afectiuni exista vaccinuri.

Encefalita primara (infectioasa) poate fi provocata de trei mari categorii de virusuri:

• virusuri comune (inclusiv virusul herpes simplex si virusul Epstein-Barr);
• virusuri ale copilariei, inclusiv rujeola (pojar) si oreion;
• arbovirusuri (cele raspandite de tantari, capuse si de alte insecte).

Encefalita secundara (post-infectioasa) ar putea fi cauzata de o complicatie a unei infectii virale. Exista si situatii in care encefalita apare ca rezultat al unei reactii autoimune. Acest lucru inseamna ca sistemul imunitar al corpului ataca tesutul cerebral sanatos in loc sa lupte impotriva unei infectii. Aceasta reactie autoimuna poate fi declansata de o tumoare sau poate aparea dupa o infectie virala. 

In cazuri extrem de rare, encefalita poate aparea ca o reactie secundara la un vaccin. Este important de mentionat ca riscul de a dezvolta encefalita ca raspuns la un virus este mult mai mare decat riscul de a dezvolta encefalita ca reactie la un vaccin.

Factori de risc ai encefalitei

Oricine poate dezvolta encefalita, dar exista o serie de factori de risc:

• varsta: copiii mici si persoanele in varsta au un risc mai crescut pentru cele mai multe tipuri de encefalita virala.
• sistem imunitar slabit: persoanele care sufera de HIV/SIDA, care iau medicamente imunosupresoare, sau care au o afectiune care slabeste sistemul imunitar prezinta un risc crescut de encefalita.
• regiune geografica: tantarii si capusele purtatoare de virusuri sunt mai frecvente in anumite zone geografice decat in altele.
• perioada anului: insectele care transmit infectia sunt mai des intalnite primavara, vara si toamna, iar in zonele cu clima calda chiar intregul an.
• vaccinarea insuficienta: lipsa vaccinarii impotriva unor boli precum rujeola sau varicela poate creste riscul de encefalita. Vaccinurile protejeaza impotriva virusurilor care pot provoca encefalita, reducand astfel riscul de a dezvolta aceasta afectiune.

Este important sa mentionam ca acesti factori de risc pot varia in functie de fiecare individ si de tipul de encefalita. Este intotdeauna recomandat sa consulti un medic sau un specialist in sanatate pentru o evaluare adecvata si pentru a discuta despre riscurile personale.

Complicatiile encefalitei

Complicatiile encefalitei pot fi in functie de mai multi factori cum ar fi:

• varsta;
• cauza infectiei (cel mai adesea virala);
• severitatea infectiei;
• timpul scurs de la declansarea bolii pana la administrarea tratamentului.

De obicei, persoanele care fac o forma moderata a bolii se pot recupera in cateva saptamani, fara complicatii, dar asta nu inseamna ca nu se pot inregistra complicatii severe, pentru ca inflamatia poate afecta creierul, iar consecintele sunt grave:

• coma;
• deces.

Exista insa si alte complicatii, care pot avea un impact semnificativ asupra vietii pacientului, a familiei acestuia si a personalului de ingrijire:

• oboseala permanenta;
• slabiciune musculara;
• pierderi de memorie;
• pierderea coordonarii musculare;
• modificari de personalitate: anxietate, depresie, modificari de dispozitie;
• paralizie;
• probleme de auz sau de vedere;
• disfunctii de vorbire;
• crize de epilepsie.

In cazuri grave, encefalita poate avea consecinte severe si chiar fatale. Aceasta se poate intampla daca inflamatia cerebrala devine extrem de severa sau daca encefalita provoaca inflamarea creierului, ceea ce poate duce la deteriorarea structurilor cerebrale vitale. In astfel de cazuri, pacientul poate intra in coma sau poate avea nevoie de ingrijiri medicale de urgenta. Este important de mentionat ca aceste complicatii ale encefalitei pot varia in functie de tipul si severitatea infectiei, precum si de raspunsul individual al pacientului. Prin urmare, este crucial sa se ofere o atentie medicala adecvata si sa se urmeze tratamentul prescris pentru a minimiza riscul de complicatii si a asigura o recuperare cat mai completa.

Simptomele encefalitei

Pacientul care sufera de encefalita are, de cele mai multe ori:

• febra;
• cefalee;
• fotofobie (sensibilitate excesiva la lumina);
• slabiciune generala;
• convulsii.

Simptomele encefalitei pot fi impartite in:

Simptome usoare

• febra;
• durere de cap;
• varsaturi;
• gat intepenit;
• slabiciune generala, letargie (o stare permanenta de epuizare).

Simptome mai putin frecvente

• rigiditate la nivelul gatului (gat intepenit), este un simptom care poate conduce la o diagnosticare gresita, meningita);
• rigiditate a membrelor (pacientul se misca mai greu, devine neindemanatic);
• somnolenta, letargie accentuata;
• tuse.

Simptome grave

In cazurile foarte grave, encefalita se manifesta prin:

• dureri de cap foarte severe;
• febra de peste 39,4 grade Celsius;
• greata;
• varsaturi;
• confuzie;
• dezorientare;
• pierderi de memorie;
• tulburari de vorbire;
• deficiente de auz;
• iritabilitate;
• sensibilitate la lumina;
• convulsii;
• coma;
• agresivitate (uneori).

Simptome care necesita interventie medicala urgenta

Exista o serie de simptome care necesita interventie medicala de urgenta:

• pierderea constientei;
• coma;
• slabiciune musculara;
• paralizie;
• dureri grave de cap;
• amnezie;
• letargie.

Simptomele encefalitei la copii

Encefalita este mai greu de identificat la copii si la bebelusi, dar exista o serie de semne care ar putea da de banuit:

• varsaturi;
• fontanela bombata;
• rigiditatea corpului;
• lipsa apetitului;
• iritabilitate;
• somnolenta;
• deficit motor;
• plans continuu.

Recunoasterea timpurie a simptomelor este esentiala pentru un prognostic si un tratament adecvat al encefalitei. Cautarea de asistenta medicala in primele etape poate contribui semnificativ la imbunatatirea rezultatelor tratamentului si evitarea complicatiilor severe.

Cand trebuie mers la medic

Se impune mersul la medic atunci cand tu sau copilul tau aveti simptome asociate encefalitei. De exemplu, cefaleea severa, constienta alterata, febra necesita ajutor medical imediat. De altfel bebelusii si copiii mici care prezinta orice simptom sau semn de encefalita trebuie de urgenta dusi la doctor.

Daca o persoana a fost expusa la factorii de risc pentru encefalita, cum ar fi tantarii infectati sau persoanele cu encefalita, si prezinta simptome, ar trebui sa consulte un medic cat mai curand posibil. Este important sa mentionam in discutia cu medicul expunerea la acesti factori pentru a facilita diagnosticul si tratamentul adecvat. Este important sa intelegem ca aceste recomandari sunt generale si ca fiecare caz poate fi diferit. Este intotdeauna mai bine sa fii precaut si sa consulti un medic pentru evaluare si diagnosticare adecvata.

Diagnosticarea encefalitei

Pentru stabilirea unui tratament corect, trebuie sa exista un diagnostic exact. Punerea diagnosticului presupune anamneza, analize si investigatii neuroimagistice. Simptomele encefalitei pot avea multe alte cauze posibile, tocmai de aceea sunt necesare mai multe teste pentru diagnosticarea acesteia. Encefalita este dificil de diagnosticat, in principal pentru ca simptomele sale se aseamana cu cele ale altor afectiuni (meningita de exemplu).

Anamneza si examen clinic

Examenul fizic poate indica:

• reflexe anormale;
• presiune intracraniana crescuta;
• confuzie mentala;
• slabiciune musculara;
• gat rigid;
• dificultati de vorbire;
• manifestari la nivelul altor organe (ficat sau plamani).

Probe de laborator

• hemoleucograma completa;
• sindromul secretiei inapropiate a ADH (frecventa in encefalita cu virus St. Louis);
• ureea si creatinina serice ajuta atunci cand se evalueaza hidratarea si functiile hepatice (pentru a se identifica eventualele disfunctii ale organelor);
• testarea electrolitilor urinari (daca se suspecteaza secretia inadecvata de ADH).

Electroencefalograma

Electroencefalograma (EEG) este o analiza in care sunt asezati electrozi mici pe scalp. Acesti electrozi preiau semnale electrice din creier si indica o activitate anormala a creierului.

Punctie lombara cu analiza LCR

Pentru aceasta procedura, pacientul se culca pe o parte si isi ridica genunchii spre barbie. Se utilizeaza un anestezic local pentru a amorti partea inferioara a spatelui. Se introduce un ac in partea inferioara a coloanei vertebrale si se preleveaza o mostra de lichid. Proba prelevata este analizata pentru a se vedea daca exista semne de infectie sau daca exista o problema cu sistemul imunitar (principala cauza a encefalitei).

CT cerebral sau RMN cerebral pentru excluderea altor patologii

Scanarea creierului ajuta la diagnosticarea encefalitei, sau poate scoate in evidenta si alte probleme medicale grave, cum ar fi:

• accident vascular cerebral;
• tumora cerebrala;
• anevrism cerebral.

La pacientii cu encefalita se efectueaza o scanare CT a capului, cu sau fara substanta de contrast. Aceasta analiza se realizeaza inainte de punctia lombara sau daca se descopera semne de hipertensiune intracraniana. Scanarea CT ajuta si la excluderea hemoragiei cerebrale sau a infarctului. De asemenea, RMN-ul este mai sensibil decat CT-ul pentru a demonstra anomaliile si disfunctiile cerebrale.

Este esential ca medicul sa analizeze in detaliu simptomele pacientului, deoarece acestea pot varia semnificativ de la un individ la altul. Simptomele comune ale encefalitei pot include febra, dureri de cap severe, greata, varsaturi si tulburari de constiinta. Uneori, pot aparea si simptome neurologice, cum ar fi convulsii sau paralizie. In unele cazuri, diagnosticul de encefalita poate fi confirmat doar prin eliminarea altor posibile cauze ale simptomelor si prin evaluarea gradului de afectare al creierului. In acest scop, medicul poate recomanda efectuarea unor teste suplimentare, cum ar fi electroencefalografia (EEG) sau testele de evaluare a functiei cognitive.

Este important sa mentionam ca diagnosticarea encefalitei trebuie realizata de un medic specializat, deoarece este o afectiune complexa. Doar un specialist in neurologie sau boli infectioase poate interpreta corect rezultatele testelor si poate stabili un diagnostic adecvat.

Tratamentul encefalitei

In cazul encefalitei, tratamentul consta in ameliorarea simptomelor, adica tratamentul este unul suportiv. Pentru anumite etiologii se administreaza si medicamente antivirale. Encefalita trebuie tratata in spital, iar spitalizarea dureaza de la cateva zile la saptamani, sau chiar luni. Cu cat mai devreme este inceput tratamentul, cu atat se va dovedi mai eficient, iar pacientul se va recupera mai repede. Tratamentul encefalitei cuprinde:

• medicamente antivirale: scopul acestora este de a scurta evolutia clinica a bolii, a preveni complicatiile, dezvoltarea recurentelor, diminuarea transmiterii;
• corticosteroizi: administrati pentru a reduce inflamatia creierului (in cazurile de encefalita post-infectioasa (secundara);
• tratamente pentru intarirea sistemului imunitar;
• antibiotice;
• antifungice;
• antialgice pentru reducerea febrei;
• medicamente pentru controlul convulsiilor;
• suport pentru respiratie (masca de oxigen, ventilator);
• sedative: in cazul pacientilor cu convulsii, stare de agitatie, iritabilitate.

In cazul encefalitei herpetice se incepe tratamentul cu aciclovir. Terapia simptomatica presupune tratamentul febrei (paracetamol), deshidratarii, tulburarilor electrolitice si convulsiilor (fenobarbital). Pacientii care acuza slabiciune musculara determinata de encefalita pot fi indrumati spre fiziokinetoterapie. Daca encefalita nu este tratata corespunzator, se poate ajunge la deces, iar pacientii care supravietuiesc pot ramane cu sechele neurologice sau diverse dizabilitati.

Dupa ce pacientul a fost stabilizat si tratamentul initial a fost administrat, poate fi necesara reabilitarea pentru a ajuta la recuperarea abilitatilor motorii, de vorbire sau cognitive afectate de boala. Aceasta poate include terapie fizica, terapie ocupationala sau terapie de vorbire, in functie de nevoile individuale ale pacientului. Este important de mentionat ca tratamentul encefalitei trebuie sa fie individualizat in functie de cauza specifica a bolii si de severitatea cazului. Este recomandat sa se consulte un medic specialist in neurologie sau boli infectioase pentru a stabili diagnosticul corect si pentru a initia tratamentul adecvat.

Recuperarea dupa encefalita

Unii pacienti se pot recupera complet dupa encefalita, chiar daca perioada de recuperare este lunga. Cei mai multi bolnavi insa nu se recupereaza complet si raman cu probleme pe termen lung cum ar fi:

• deficiente de memorie;
• convulsii frecvente;
• modificari de comportament;
• modificari de personalitate;
• deficienta de atentie;
• probleme de concentrare;
• oboseara persistenta.

Faza acuta a encefalitei dureaza cam 1-2 saptamani, iar febra si simptomele dispar gradual sau brusc. In multe cazuri, pacientii au nevoie de cateva luni pentru a-si reveni complet. In ceea ce priveste tratamentul suportiv necesar persoanelor spitalizate, cu forme grave de encefalita, acesta presupune:

• respiratie asistata;
• monitorizarea tensiunii arteriale si a pulsului;
• perfuzii intravenoase;
• medicamente antiinflamatorii (corticosteroizi): scad edemul cerebral;
• medicamente antiepileptice (pentru stoparea si controlul crizelor epileptice, daca este cazul);

Recuperarea dupa encefalita poate fi un proces dureros, lung, frustrant, Unii bolnavi nu se recupereaza cu adevarat niciodata. Exista servicii de specialitate pentru a ajuta la recuperare sau reabilitare (ajuta la adaptarea bolnavului la noul stil de viata). Reabilitarea presupune implicarea:

• neuropsihologului (specialist in leziuni cerebrale si reabilitare);
• terapeutului profesionist (ofera solutii practice pentru problemele cotidiene);
• fizioterapeutului (ajuta cu problemele de miscare);
• logopedului/specialist in limbaj (ajuta la comunicare).

Sprijinul din partea familiei si comunitatii joaca un rol important in procesul de recuperare dupa encefalita. Aceasta implicare poate include ajutorul cu ingrijirea de zi cu zi, oferirea de sprijin emotional si asistarea pacientului in gestionarea impactului encefalitei asupra vietii de zi cu zi. Este important de mentionat ca fiecare persoana poate avea experiente diferite in procesul de recuperare si este recomandat sa se consulte cu un specialist in domeniu pentru a avea un plan de tratament si de recuperare individualizat.

Prevenirea encefalitei

Encefalita poate fi prevenita, iar preventia presupune sa nu te expui la virusii care pot provoca boala. Iata ce ar trebui sa faci:

• spala-te bine pe maini cu apa si sapun, mai ales inainte de masa;
• foloseste tacamuri si pahare care sunt doar ale tale;
• inainte de a pleca in vacanta in diverse destinatii, consulta medicul pentru a afla daca este nevoie sa te vaccinezi preventiv;
• protejeaza-te de tantari si capuse;
• imbraca-te pentru a te proteja de insecte: poarta camasi cu maneci lungi si pantaloni lungi, mai ales daca iesi la iarba verde;
• evita contactul cu orice persoana bolnava de encefalita, preventiv.

Un sistem imunitar puternic poate ajuta la prevenirea encefalitei. Pentru a mentine un sistem imunitar sanatos, este important sa ai o dieta echilibrata, sa faci exercitii fizice regulate si sa te asiguri ca ai un somn adecvat.

Unele infectii care provoaca encefalita pot fi prevenite prin vaccinare:

• vaccinul impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei;
• vaccinul impotriva encefalitei japoneze (este recomandat pentru calatoriile in zone din Asia);
• vaccinul impotriva encefalitei de capusa;
• vaccinare antirabica.

Este important sa retii ca unele tipuri de encefalita nu pot fi prevenite in totalitate. De exemplu, encefalita virala cauzata de anumite virusuri nu are un vaccin disponibil, iar infectia poate aparea in orice moment. Totusi, prin urmarea acestor masuri preventive, putem reduce semnificativ riscul de infectare.

Acest articol a oferit o analiza detaliata asupra encefalitei, o afectiune grava care afecteaza creierul. Am trecut in revista factorii de risc, simptomele, metodele de diagnostic si tratament. De asemenea, am explicat de ce si cum te poti proteja si recupera dupa encefalita.

Disclaimer

Daca aveti intrebari sau nelamuriri medicale, va rugam sa discutati cu medicul dumneavoastra. Articolele noastre nu reprezinta un substitut pentru sfatul, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medicul specialist.

Surse suplimentare de informare:

1. Mayo Clinic, "Encephalitis": https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/encephalitis/symptoms-causes/syc-20356136
2. NHS, "Encephalitis": https://www.nhs.uk/conditions/encephalitis/causes/
3. Healthline, "Encephalitis": https://www.healthline.com/health/encephalitis
4. Medical News Today, "What is encephalitis": https://www.medicalnewstoday.com/articles/168997
5. Johns Hopkins Medicine, "Encephalitis": https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/encephalitis