Sindromul Claude Bernard Horner: cauze, simptome, tratament

In cazul dezvoltarii sindromului Horner se recomanda solicitarea asistentei medicale. Simptomele includ o pleoapa superioara cazuta, pupila contractata, ochi injectati cu sange si lipsa transpiratiei in zona afectata. Simptomele sindromului Horner afecteaza, de obicei, doar o singura parte a fetei. In acest articol, vorbim despre complexitatea sindromului Claude Bernard Horner, o afectiune neurologica rara, dar cu implicatii serioase. Iti spunem care sunt cauzele acestei boli, simptomele sale si cum poate fi diagnosticata. Tratamentul va fi, de asemenea, o tema principala de discutie.

Ce este sindromul Claude Bernard Horner?

Sindromul Claude Bernard Horner, cunoscut si sub numele de paralizie oculo-simpatica sau sindromul Horner, este un sindrom neurologic relativ rar, care afecteaza ochiul si tesuturile inconjuratoare de pe o parte a fetei. Acesta se dezvolta din cauza unei intreruperi a caii nervilor simpatici care conecteaza trunchiul cerebral la ochi si la fata. Acesti nervi controleaza functiile involuntare, cum ar fi transpiratia, constrictia si dilatarea pupilelor ochilor.

Sindromul Horner pune in pericol viata?

Simptomele asociate cu sindromul Horner nu cauzeaza, in general, probleme semnificative pentru sanatate sau vedere. Cu toate acestea, ele pot indica prezenta unei probleme de sanatate subiacente care poate fi foarte grava. Este important sa soliciti asistenta medicala daca dezvolti simptome ale sindromului Horner, pentru a determina cauza simptomelor.

Pe cine afecteaza sindromul Horner?

Sindromul Horner poate afecta pe oricine si la orice varsta. Aproximativ 5% dintre persoanele cu aceasta afectiune au forma congenitala (prezenta de la nastere) (1).

Cauzele sindromului Claude Bernard Horner

Sindromul Horner este cauzat de afectarea unei anumite cai din sistemul nervos simpatic. Sistemul nervos simpatic regleaza ritmul cardiac, marimea pupilelor, transpiratia, tensiunea arteriala si alte functii care permit un raspuns rapid la schimbarile din mediul inconjurator. Calea nervoasa afectata de sindromul Horner este impartita in trei grupuri de celule nervoase (neuroni).

Neuronii de prim ordin

Aceasta cale neuronala porneste de la hipotalamusul de la baza creierului, trece prin trunchiul cerebral si se extinde in portiunea superioara a maduvei spinarii. Problemele din aceasta regiune care pot perturba functia nervoasa legata de sindromul Horner includ:

• accidentul vascular cerebral;
• tumoare;
• boli care cauzeaza pierderea invelisului protector de pe neuroni (mielina);
• traumatism la nivelul gatului;
• chist in coloana vertebrala (siringomielie).

Neuronii de ordinul doi

Acest traseu al neuronilor se extinde de la coloana vertebrala, prin partea superioara a pieptului si in partea laterala a gatului. Cauzele legate de afectarea nervilor din aceasta regiune pot include:

• cancerul pulmonar;
• tumoare a tecii de mielina (schwannom);
• deteriorarea principalului vas de sange care pleaca de la inima (aorta);
• interventie chirurgicala in cavitatea toracica;
• leziuni traumatice.

Neuroni de ordinul al treilea

Acest traseu neuronal se extinde de-a lungul partii laterale a gatului si duce la pielea fetei si la muschii irisului si ai pleoapelor. Leziunile nervoase din aceasta regiune pot fi asociate cu:

• leziuni ale arterei carotide de-a lungul partii laterale a gatului;
• leziuni ale venei jugulare de-a lungul partii laterale a gatului;
• tumoare sau infectie in apropierea bazei craniului;
• migrene;
• cefalee in ciorchine, o tulburare care are ca rezultat modele ciclice de dureri de cap severe.

Cauzele sindromului Horner la copii

Cele mai frecvente cauze ale sindromului Horner la copii includ:

• leziuni la nivelul gatului sau al umerilor in timpul nasterii;
• defect al aortei prezent la nastere;
• tumoare a sistemului hormonal si nervos (neuroblastom);

In unele cazuri, cauza sindromului Horner nu poate fi identificata. Acesta este cunoscut sub numele de sindrom Horner idiopatic (1).

Simptome principale ale sindromului Claude Bernard Horner

Sindromul Horner afecteaza, de obicei, o singura parte a fetei. Semnele si simptomele comune includ:

• o pupila persistent mica (mioza);
• o diferenta notabila de marime a pupilei intre cei doi ochi (anisocoria);
• deschiderea mica sau intarziata (dilatare) a pupilei afectate in lumina slaba;
• coborarea pleoapei superioare (ptoza);
• usoara inaltare a pleoapei inferioare, uneori numita ptoza cu susul in jos;
• aspect adancit al ochiului afectat;
• transpiratie redusa sau lipsa transpiratiei pe partea afectata a fetei.

In cazul copiilor, simptomele pot fi:

• culoarea mai deschisa a irisului in ochiul afectat al unui copil cu varsta sub 1 an;
• schimbarea culorii pe partea afectata a fetei care ar aparea de obicei in urma caldurii, efortului fizic sau reactiilor emotionale (2).

Cand trebuie consultat medicul?

Sunt o serie de factori care pot provoca sindromul Horner. Este important sa obtii un diagnostic prompt si precis. Solicita asistenta medicala de urgenta daca semnele sau simptomele asociate cu sindromul Horner apar brusc, apar dupa o leziune traumatica sau sunt insotite de alte semne sau simptome, cum ar fi:

• vedere afectata;
• ameteli;
• tulburari de vorbire;
• dificultati de mers;
• slabiciune musculara sau lipsa de control muscular;
• dureri de cap sau dureri de gat severe si bruste (2).

Diagnosticarea sindromului Claude Bernard Horner

Medicul diagnosticheaza de obicei sindromul Horner cu ajutorul unui examen fizic. Determinarea cauzei care sta la baza acestuia poate fi complexa, deoarece poate aparea din cauza mai multor afectiuni medicale. In plus, alte afectiuni pot provoca simptome similare. Medicul pune intrebari detaliate despre simptomele si istoricul medical, despre leziuni, boli si interventii chirurgicale anterioare. De asemenea, vor efectua un examen fizic. Pe baza istoricului medical si a oricaror alte simptome, medicul poate solicita teste suplimentare pentru a determina cauza sindromului Horner, inclusiv:

• teste imagistice: cum ar fi o radiografie toracica, imagistica prin rezonanta magnetica (RMN), tomografie computerizata (CT) sau ecografie;
• teste de sange: cum ar fi hemoleucograma completa si VSH-ul (rata de sedimentare a eritrocitelor).

Cum se trateaza sindromul Horner?

Tratamentul pentru sindromul Horner implica tratarea cauzei care sta la baza acestuia. Deoarece exista multe cauze posibile, tipurile de tratament pot varia foarte mult. Uneori, nu este necesar niciun tratament, cu exceptia cazului in care pacientul se confrunta cu dureri sau alte neplaceri.

Se poate preveni sindromul Horner?

Deoarece atat de multe afectiuni de baza pot provoca potential sindromul Horner, nu exista nicio modalitate de a preveni aparitia acestuia. Cu toate acestea, in cazurile de sindrom Horner legate de traumatisme (cum ar fi disectia arterei carotide), luarea unor masuri de siguranta pentru a evita ranirea gatului si respectarea precautiilor de disectie te poate ajuta sa eviti dezvoltarea sindromului. 

Prognosticul sindromului Horner depinde de cauza care sta la baza acestuia. Simptomele caracteristice ale sindromului Horner nu au, in general, un impact semnificativ asupra calitatii vietii sau vederii pacientului. In cazul in care cauza de baza este o afectiune cronica (de lunga durata), cum ar fi scleroza multipla, sindromul Horner poate fi, de asemenea, cronic. Daca acesta rezulta din ceva temporar si tratabil, cum ar fi o infectie a urechilor, probabil ca va disparea odata ce infectia este tratata.

Sindromul Horner este un semn rar de afectare nervoasa subiacenta. In timp ce simptomele sindromului adesea nu cauzeaza daune, cauza de baza poate pune in pericol viata, cum ar fi o tumoare sau o disectie a arterei carotide. Din acest motiv, este crucial sa consulti medicul daca dezvolti sindromul, pentru ca acesta sa poata determina cauza de baza si sa o trateze imediat.

Important de retinut!
Informatiile din acest articol nu inlocuiesc consultatia din cabinetul medical. Manifestarile unor probleme medicale complexe, precum sindromul Claude Bernard Horner, difera de la pacient la pacient. Nu ezita sa mergi la medicul de familie, sau la medicul specialist pentru consult si tratament, ori de cate ori ai o problema de sanatate.

Articolul a fost realizat in baza informatiilor preluate din:

(1) Cleveland Clinic, „Horner Syndrome”: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17836-horners-syndrome

(2) Mayo Clinic, „Horner syndrome”: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/horner-syndrome/symptoms-causes/syc-20373547