Sindromul Eisenmenger: cauze, simptome, tratament

Ce este sindromul Eisenmenger?

Sindromul Eisenmenger este o afectiune complexa care rezulta dintr-un defect cardiac congenital. Acest sindrom implica o serie de simptome cauzate de modificari anatomice care apar in inima imediat dupa nastere. Initial, aceste modificari cauzeaza un sunt stanga-dreapta, ceea ce inseamna ca sangele ocoleste plamanii si se indreapta direct spre partea stanga a inimii. Acest proces, impreuna cu variatiile anatomice, provoaca o crestere a fortelor hemodinamice.[1]

Aceasta situatie poate duce la dezvoltarea hipertensiunii pulmonare severe si a rezistentei vasculare crescute. Pe masura ce rezistenta vasculara pulmonara creste, suntul se inverseaza, devenind un sunt de la dreapta la stanga, si apar hipoxemia si cianoza, simptome ce pot avea un impact semnificativ asupra calitatii vietii pacientului.[1]

Cauzele sindromului Eisenmenger

Sindromul Eisenmenger este cauzat, in marea majoritate a cazurilor, de un defect congenital al inimii cunoscut sub denumirea de defect septal ventricular. Acest defect permite sangelui oxigenat sa revina in plamani in loc sa fie pompat in restul corpului.[1][2][3]

Exista insa si alte malformatii cardiace congenitale ce pot cauza sindromul Eisenmenger, cum ar fi defectul de canal atrioventricular, defectul septal atrial sau ductus arteriosus patent (persistenta de canal arterial). Defectul de canal atrioventricular se refera la o gaura mare in centrul inimii, unde se intalnesc peretii dintre camerele superioare si inferioare ale inimii. In cazul defectului septal atrial, exista o gaura in peretele de tesut dintre cele doua atrii ale inimii. Persistenta de canal arterial reprezinta o deschidere intre artera pulmonara si aorta, care nu se inchide dupa nastere, cum ar fi normal. Toate aceste defecte cardiace pot duce la cresterea presiunii in artera pulmonara, deteriorand in timp vasele de sange mici din plamani.[1][3]

In cazul sindromului Eisenmenger, cresterea presiunii arteriale in partea inimii cu sange sarac in oxigen duce la amestecarea sangelui oxigenat cu cel sarac in oxigen. Acest amestec scade nivelul de oxigen din sange, fapt care poate avea consecinte severe pentru sanatate.[2][3]

Simptomele sindromului Eisenmenger

Simptomele sindromului Eisenmenger apar, de regula, la pubertate sau la inceputul varstei adulte si, odata aparute, se agraveaza treptat.[3][4] Care sunt aceste simptome depinde insa de malformatia cardiaca congenitala cu care este asociat si de organele afectate. Printre cele mai comune se numara insa:

• angina pectorala, care se manifesta prin durere in piept;
• aritmiile sau tulburarile de ritm cardiac;
• clubbing-ul unghiilor, o conditie caracterizata prin unghii anormal de mari si curbate;
• tusea cu sange;
• cianoza, o coloratie albastruie sau cenusie a pielii;
• ametelile sau lesinul;
• edemul, adica umflarea picioarelor, gleznelor, picioarelor sau abdomenului;
• palpitatiile, care pot fi batai ale inimii rapide, puternice sau „sarite”;
• letargia, manifestata prin oboseala si lipsa de energie;
• dificultatile de respiratie (dispneea).[3][4]

Pentru un diagnostic corect si un tratament adecvat, este esentiala consultarea unui specialist in cardiologie.

Complicatiile sindromului Eisenmenger

Complicatiile sindromului Eisenmenger pot fi severe si pot pune viata in pericol daca nu sunt tratate si monitorizate corespunzator. Lista acestora poate include:

• stopul cardiac brusc - apare ca urmare a unei tulburari de ritm cardiac si poate duce la deces daca nu se intervine imediat;
• insuficienta cardiaca - cand inima nu mai pompeaza sange suficient pentru a satisface nevoile corpului;
• hemoragiile pulmonare - sindromul Eisenmenger poate provoca sangerari severe la nivelul plamanilor si cailor respiratorii, care pot duce la tuse cu sange si la scaderea nivelului de oxigen din sange;
• accidentul vascular cerebral - se poate produce daca un cheag de sange se deplaseaza din partea dreapta spre stanga a inimii si blocheaza un vas de sange din creier;
• hipoxemia sau scaderea nivelului de oxigen din sange - inversarea fluxului sangvin prin inima poate reduce cantitatea de oxigen la nivelul tesuturilor si organelor;
• guta - este un tip de artrita care provoaca crize bruste si severe;
• endocardita - este o infectie a membranei care captuseste cavitatile inimii.[3]

In plus fata de cele deja mentionate, sindromul Eisenmenger poate duce la complicatii severe si chiar deces in timpul sarcinii, cand inima si plamanii trebuie sa lucreze mai mult. De aceea, femeilor care au acest sindrom li se recomanda sa foloseasca metode contraceptive pentru a evita o sarcina ori, daca isi doresc un copil, sa ia o decizie finala doar dupa consultarea unui specialist in malformatii cardiace congenitale la adulti.[3][4]

Tratamentul sindromului Eisenmenger

Tratamentul sindromului Eisenmenger vizeaza gestionarea simptomelor, imbunatatirea calitatii vietii si prevenirea complicatiilor grave. De regula, se apeleaza la tratament medicamentos - nu poate vindeca sindromul Eisenmenger, dar poate contribui la imbunatatirea calitatii vietii pacientilor. In unele cazuri, se pot efectua si anumite interventii chirurgicale. De asemenea, exista unele masuri ce pot fi luate pentru a imbunatati calitatea vietii.[3][4]

Tratament medicamentos

Medicamentele utilizate in tratarea sindromului Eisenmenger includ:

• medicamentele anti-aritmice - ajuta la controlul ritmului cardiac si la prevenirea batailor neregulate ale inimii;
• suplimentele cu fier - pot fi prescrise daca nivelul de fier este prea scazut; se vor lua insa doar la recomandarea unui medic si conform indicatiilor acestuia;
• anticoagulantele - s-ar putea prescrie atunci cand s-a produs deja un accident vascular cerebral, daca exista cheaguri de sange ori anumite tulburari de ritm cardiac;
• vasodilatatoare - ajuta la dilatarea vaselor de sange, imbunatatind circulatia sangvina;
• antibioticele - de regula, sunt recomandate inainte de anumite proceduri medicale, pentru a preveni infectiile bacteriene cardiace sau pulmonare.[3][4]

Interventii chirurgicale

In unele cazuri, pacientii cu sindromul Eisenmenger pot avea nevoie de interventii chirurgicale pentru a corecta defectele cardiace sau de un transplant de inima ori plamani. Riscurile si beneficiile acestor proceduri ar trebui discutate pe larg cu medicul curant. Nu se recomanda interventia chirurgicala pentru a repara gaura (suntul) din inima odata ce sindromul Eisenmenger s-a dezvoltat, iar un transplant de inima sau plamani poate fi necesar doar daca alte tratamente nu functioneaza.[3][4]

Stilul de viata in sindromul Eisenmenger

Pentru cei diagnosticati cu sindromul Eisenmenger, respectarea anumitor masuri de precautie poate ajuta, de asemenea, la imbunatatirea calitatii vietii. Aceste masuri includ:

• evitarea deshidratarii;
• evitarea activitatilor fizice intense;
• evitarea altitudinilor inalte;
• evitarea situatiilor care pot scadea foarte mult tensiunea arteriala.[3] 

Se mai recomanda:

• vaccinarea impotriva gripei si a altor infectii;
• renuntarea la fumat;
• utilizarea cu prudenta a medicamentelor si suplimentelor alimentare.[3] 

Prognostic

Persoanele cu sindrom Eisenmenger au adesea o speranta de viata redusa in comparatie cu populatia generala. Totusi, unii pacienti ajung sa supravietuiasca pana la varsta mijlocie. Prognosticul exact depinde de mai multi factori, inclusiv de tipul si severitatea defectului cardiac congenital si de sanatatea generala a pacientului.[4]

Prevenirea sindromului Eisenmenger

Singura metoda eficienta de a preveni dezvoltarea acestui sindrom este repararea defectelor cardiace congenitale cat mai devreme posibil in viata. Asadar, este esential sa se efectueze o evaluare cardiaca detaliata la copiii cu suspiciuni de defecte cardiace congenitale. In cazul in care defectele cardiace sunt depistate la varsta adulta, este recomandat un consult medical imediat pentru a evalua optiunile de tratament disponibile, care pot ajuta la limitarea progresiei bolii.[3][4]

Sindromul Eisenmenger este o afectiune complexa care se dezvolta ca o complicatie tardiva a unui defect cardiac congenital necorectat, permitand sangelui bogat in oxigen si sangelui sarac in oxigen sa se amestece. Odata dezvoltat, nu se poate vindeca. Exista insa, dupa cum am vazut mai sus, solutii pentru a-l gestiona si a imbunatati calitatea vietii persoanei afectate.

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Bibliografie: