Sindromul Reiter: cauze, simptome, tratament

Ce este sindromul Reiter?

Sindromul Reiter se mai numeste si artrita reactiva. Se manifestă prin durere si o umflatura articulara declansata de o infectie in alta parte a corpului (cel mai adesea in intestine, organele genitale sau sistemul urinar). Aceasta afectiune vizeaza, de obicei, genunchii si gleznele. Inflamatia poate afecta, de asemenea, ochii, pielea si tubul care transporta urina in afara corpului (uretra). Artrita reactiva nu este frecventa. Pentru majoritatea oamenilor, semnele si simptomele apar si dispar, disparand in cele din urma in decurs de 12 luni (1).

Cauzele sindromului Reiter

Artrita reactiva apare ca o reactie la o infectie in organism, adesea la nivelul intestinelor, organelor genitale sau tractului urinar. Este posibil sa nu fii constient de infectia declansatoare daca aceasta provoaca simptome usoare sau daca este asimptomatica. Sunt numeroase bacterii care pot provoca artrita reactiva. Unele sunt transmise pe cale sexuala, iar altele sunt de origine alimentara. Cele mai frecvente includ:

• campylobacter;
• chlamydia;
• clostridioides difficile;
• escherichia coli;
• salmonella;
• shigella.

Artrita reactiva nu este contagioasa. Cu toate acestea, bacteriile care o cauzeaza pot fi transmise pe cale sexuala sau prin alimente contaminate. Doar cateva dintre persoanele care sunt expuse la aceste bacterii dezvolta artrita reactiva.

Factorii de risc ai sindromului Reiter

Sunt anumiti factori care cresc riscul de artrita reactiva:

• varsta: artrita reactiva apare cel mai frecvent la adultii cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani;
• sexul: femeile si barbatii au aceeasi probabilitate de a dezvolta artrita reactiva ca raspuns la infectiile de origine alimentara. Cu toate acestea, barbatii sunt mai predispusi decat femeile sa dezvolte artrita reactiva ca raspuns la bacteriile cu transmitere sexuala;
• factori ereditari: un marker genetic specific a fost legat de artrita reactiva. Dar majoritatea persoanelor care au acest marker nu dezvolta niciodata aceasta afectiune (1).

Simptomele sindromului Reiter

Semnele si simptomele artritei reactive incep, in general, la 1 pana la 4 saptamani dupa expunerea la o infectie declansatoare. Acestea pot include:

• durere si rigiditate: durerea articulara asociata cu artrita reactiva apare cel mai frecvent la genunchi si glezne. Durerea poate aparea, de asemenea, in calcaie, in zona lombara sau in fese;
• inflamatia ochilor: multe persoane care sufera de artrita reactiva dezvolta, de asemenea, o inflamatie a ochilor (conjunctivita);
• probleme urinare: poate aparea o frecventa crescuta si disconfort in timpul urinarii, la fel ca si inflamatia prostatei sau a colului uterin;
• inflamatia tendoanelor si a ligamentelor acolo unde acestea se ataseaza de os (entesita): acest lucru se intampla cel mai adesea la nivelul calcaielor si al talpii picioarelor;
• inflamarea degetelor de la picioare sau maini;
• probleme ale pielii: artrita reactiva poate afecta pielea in diverse moduri, inclusiv prin rani la nivelul gurii si o eruptie cutanata pe talpile picioarelor si palmele mainilor;
• dureri in zona lombara. Durerea tinde sa fie mai puternica noaptea sau dimineata (1).

Cand trebuie consultat medic

Daca dezvolti dureri articulare in decurs de o luna dupa ce ai avut diaree sau o infectie genitala, contacteaza medicul (1).

Cum se diagnosticheaza sindromul Reiter?

Diagnosticul artritei reactive poate fi complicat de faptul ca simptomele apar adesea la cateva saptamani distanta. Un medic poate diagnostica artrita reactiva atunci cand artrita pacientului apare impreuna cu sau la scurt timp dupa o inflamatie a ochiului si a tractului urinar si dureaza o luna sau mai mult. Nu exista un test specific pentru diagnosticarea artritei reactive, dar medicul poate verifica secretia uretrala pentru boli cu transmitere sexuala. Probele de scaun pot fi, de asemenea, testate pentru semne de infectie. Analizele de sange ale pacientilor cu artrita reactiva sunt de obicei pozitive pentru markerul genetic HLA-B27, cu un numar ridicat de celule albe din sange si o rata de sedimentare a eritrocitelor (ESR) crescuta - ambele fiind semne de inflamatie. Pacientul poate fi, de asemenea, usor anemic (are prea putine globule rosii in sange).

Radiografiile articulatiilor din afara spatelui nu dezvaluie de obicei nicio anomalie, cu exceptia cazului in care pacientul a avut episoade recurente ale bolii. La o radiografie, articulatiile care au fost inflamate in mod repetat pot prezenta zone de pierdere osoasa, semne de osteoporoza sau pinteni ososi. Articulatiile din spate si pelvis (articulatiile sacroiliace) pot prezenta anomalii si leziuni cauzate de artrita reactiva (2).

Tratamentul pentru sindromul Reiter

Tratamentul artritei reactive se concentreaza de obicei pe:

• administrarea de antibiotice pentru a elimina orice boala cu transmitere sexuala care ar fi putut declansa artrita reactiva;
• administrarea de analgezice, pentru a ameliora durerea si rigiditatea articulatiilor;
• gestionarea oricarei artrite severe sau in curs de desfasurare, de obicei folosind medicamente precum steroizi sau medicamente antireumatice modificatoare de boala (2).

Majoritatea pacientilor incep sa revina la activitatile normale dupa 3 pana la 6 luni. Simptomele nu dureaza, de obicei, mai mult de 12 luni (3).

Care sunt perspectivele pentru persoanele cu artrita reactiva?

Majoritatea pacientilor se recupereaza in 3-4 luni, dar aproximativ jumatate dintre ei au recurente timp de mai multi ani. Unele persoane dezvolta complicatii care pot include:

• inflamarea muschiului cardiac;
• inflamatie cu rigidizarea coloanei vertebrale;
• glaucom;
• orbire progresiva;
• anomalii ale picioarelor;
• acumularea de lichid in plamani (2).

Prevenirea sindromului Reiter

Factorii genetici par sa joace un rol in ceea ce priveste probabilitatea de a dezvolta artrita reactiva. Desi nu poti schimba constitutia genetica, poti reduce expunerea la bacteriile care pot duce la dezvoltarea artritei reactive. Depoziteaza alimentele la temperaturi adecvate si prepara-le corespunzator. Astfel, vei evita numeroase bacterii de origine alimentara care pot provoca artrita reactiva, inclusiv salmonella, shigella si campylobacter. De asemenea, unele infectii cu transmitere sexuala pot declansa artrita reactiva. Foloseste prezervative pentru a ajuta la reducerea riscului (1).

In concluzie, Sindromul Reiter este o afectiune rara, dar cu impact semnificativ asupra calitatii vietii pacientilor. Cauzele, simptomele si metodele de tratament sunt diverse, iar identificarea timpurie a bolii poate face diferenta in evolutia acesteia. 

Important de retinut!
Informatiile din acest articol nu inlocuiesc consultatia din cabinetul medical. Consulta medicul daca dezvolti dureri articulare in decurs de o luna dupa ce ai avut diaree sau o infectie genitala. Manifestarile unor probleme medicale difera de la pacient la pacient. Nu ezita sa mergi la medicul de familie, sau la medicul specialist pentru consult si tratament, ori de cate ori ai o problema de sanatate.

Articolul a fost realizat in baza informatiilor preluate din:

(1) Mayo Clinic, „Reactive arthritis”: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/reactive-arthritis/symptoms-causes/syc-20354838

(2) Web MD, „Reactive Arthritis”: https://www.webmd.com/arthritis/arthritis-reactive-arthritis

(3) NHS, „Reactive arthritis”: https://www.nhs.uk/conditions/reactive-arthritis/