Tricotilomanie: cauze, simptome, tratament

Tricotilomania, un comportament compulsiv si adesea greu de inteles, afecteaza un numar semnificativ de persoane. In acest articol, vei descoperi ce reprezinta aceasta tulburare, care sunt cauzele care o provoaca si simptomele specifice. De asemenea, vei afla mai multe despre impactul pe care tricotilomania il are asupra vietii celor afectati si vei explora diferite optiuni de tratament care pot contribui la ameliorarea acestei probleme.

Ce este tricotilomania

Tricotilomania este o tulburare psihica caracterizata prin nevoia compulsiva si repetitiva de smulgere a părului de pe diverse zone ale corpului, cum ar fi scalpul, sprancenele sau genele, provocand leziuni vizibile si suferinta emotionala. Tricotilomania face parte din categoria tulburarilor obsessive-compulsive si de spectru asociat (OCSD), recunoscuta in manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale (DSM-5) ca tulburare de control al impulsurilor [1].

Tricotilomania afecteaza aproximativ 1-2% din populatie si este mai frecventa la femei decat la barbati. Debutul tricotilomaniei apare de obicei in copilarie sau adolescenta, insa poate continua si in viata adulta daca nu este tratata corespunzator. Este important de mentionat ca tricotilomania se distinge de alte comportamente legate de par, cum ar fi taierea sau aranjarea excesiva a parului, prin natura sa compulsiva si autodistructiva, care genereaza suferinta psihologica si afecteaza functionarea normala a persoanei afectate [2].

Tricotilomania este asociata cu un risc crescut de depresie, anxietate si tulburari alimentare, ceea ce subliniaza importanta tratamentului timpuriu si eficient. Tratamentul tricotilomaniei poate include terapia comportamentala, terapia cognitiv-comportamentala si tratamentul medicamentos, in functie de severitatea simptomelor si nevoile individuale ale pacientului [3].

Cauzele tricotilomaniei

Tricotilomania poate fi cauzata de o combinatie de factori biologici, psihologici si de mediu. Studiile sugereaza ca exista o componenta genetica pentru aceasta tulburare, iar nivelurile anormale de neurotransmitatori in creier, precum serotonina si dopamina, pot juca un rol in aparitia tricotilomaniei. De asemenea, stresul, anxietatea, depresia, frustrarea sau sentimentele de vinovatie pot contribui la aparitia tricotilomaniei, iar unii indivizi pot recurge la smulgerea parului ca o modalitate de a face fata acestor emotii negative si de a obtine o senzatie temporara de alinare. Evenimentele traumatice, abuzul fizic sau emotional, schimbarile majore in viata sau presiunea sociala pot de asemenea declansa tricotilomania, determinand persoana afectata sa caute consolare in comportamentul de smulgere a parului [4]. 

De asemenea, tricotilomania poate fi asociata altor tulburari de sanatate mintala, precum tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC), tulburarea de anxietate generalizata (TAG) sau tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD). Prezenta acestor tulburari poate agrava simptomele tricotilomaniei si poate face mai dificila identificarea cauzelor specifice ale comportamentului de smulgere a parului [5].

Simptomele tricotilomaniei

Unul dintre simptomele principale ale tricotilomaniei este smulgerea compulsiva a parului de pe cap sau alte parti ale corpului, precum sprancene, gene, par pubian sau axilar. Aceasta actiune poate provoca disconfort, durere sau chiar leziuni ale pielii. Persoanele care sufera de tricotilomanie pot prezenta zone pe scalp sau alte zone ale corpului unde parul este mult rărit sau lipsește complet. Aceste zone pot varia in dimensiune si localizare si pot fi acoperite cu accesorii, haine sau prin aranjarea parului intr-un anumit mod [2].

Tricotilomania este adesea asociata cu niveluri ridicate de stres si anxietate. Persoanele afectate pot simti nevoia de a smulge parul in momente de tensiune sau neliniste, iar acest comportament poate deveni un mecanism de coping. In unele cazuri, persoanele cu tricotilomanie pot manifesta comportamente aditionale legate de parul smuls, cum ar fi mestecarea, rontairea sau inghitirea acestuia. Aceste comportamente pot provoca probleme dentare sau digestive si pot agrava simptomele tricotilomaniei [4].

Impactul tricotilomaniei asupra vietii persoanelor afectate

Tricotilomania poate avea un impact semnificativ asupra vietii persoanelor afectate. Efectele emotionale si psihologice ale afectiunii pot include anxietate, stres, depresie, scaderea stimei de sine si sentimente de rusine sau vinovatie. Persoanele cu tricotilomanie pot evita interactiunile sociale si profesionale din cauza temerilor legate de aspectul lor fizic, ceea ce poate duce la izolare si dificultati in impartasirea problemelor cu altii.

De asemenea, tricotilomania poate cauza leziuni ale pielii si infectii. In plus, ingerarea parului smuls (tricofagie) poate duce la formarea de tricobezoare in tractul gastrointestinal, necesitand uneori interventie chirurgicala. Aceste probleme de sanatate fizica pot fi extrem de dureroase si pot duce la complicatii grave [6].

Persoanele afectate de tricotilomanie pot intampina dificultati in activitatile zilnice, deoarece pot petrece mult timp smulgandu-si parul si incercand sa ascunda problema. Acest lucru poate afecta concentrarea si productivitatea la locul de munca sau la scoala.

Este important ca persoanele afectate de tricotilomanie sa caute ajutor medical si psihologic pentru a trata afectiunea si pentru a gestiona efectele sale asupra vietii lor. Terapia comportamentala si terapia cognitiv-comportamentala pot fi utile in gestionarea simptomelor si in cresterea stimei de sine [7].

Tratamentul tricotilomaniei

Tratamentul tricotilomaniei poate fi complex si difera de la caz la caz. In general, tratamentul poate include terapie cognitiv-comportamentala (TCC), medicamente, terapie de inlocuire a comportamentului si grupuri de suport si consiliere.

TCC este o forma de terapie care se concentreaza pe identificarea si modificarea gandurilor, emotiilor si comportamentelor care stau la baza tricotilomaniei. Aceasta terapie poate ajuta pacientii sa invete tehnici de gestionare a stresului si impulsurilor, ceea ce poate duce la un control mai bun asupra comportamentului lor.

Anumite antidepresive (SSRI) pot fi prescrise pentru reducerea simptomelor tricotilomaniei. Aceste medicamente pot ajuta la stabilizarea starii emotionale si la diminuarea impulsurilor. Medicamentele anxiolitice sau antipsihotice pot fi recomandate in cazurile severe [1].

Terapia de inlocuire a comportamentului implica inlocuirea comportamentului nedorit (tragerea de par) cu un comportament mai sanatos si mai putin daunator. Persoanele afectate pot invata sa utilizeze tehnici de relaxare, cum ar fi respiratia profunda, meditatia sau exercitiile fizice, pentru a face fata impulsurilor si a evita tricotilomania [3].

Participarea la grupuri de suport sau la sedinte de consiliere poate fi de ajutor pentru persoanele care se confrunta cu tricotilomania. Impartasirea experientelor si incurajarea reciproca pot contribui la reducerea sentimentelor de singuratate, rusine si la cresterea increderii in sine.

In concluzie, tricotilomania este o tulburare comportamentala caracterizata prin smulgerea compulsiva a parului şi poate avea cauze multiple, precum factori genetici, de mediu sau neurobiologici. Simptomele pot varia si pot afecta semnificativ calitatea vietii persoanelor afectate. Este important ca aceste persoane sa caute tratament adecvat, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala sau medicatia, pentru a-si imbunatati starea de sanatate si a depasi aceasta problema. 

Bibliografie: