Cistocel: cauze, simptome, tratamen

Cauzele cistocelului

Cistocelul (1) este frecvent intalnit la femei, in special dupa nasteri multiple sau la menopauza. Pentru a intelege mai bine cauzele cistocelului, este importanta analiza factorilor care contribuie la slabirea structurilor pelvine si a mecanismelor prin care se dezvolta aceasta afectiune.

Slabirea musculaturii pelvine

Musculatura planseului pelvin joaca un rol esential in sustinerea organelor interne, inclusiv a vezicii urinare. In timp, din diverse cauze, aceste muschi pot deveni slabiti sau deteriorati, ceea ce duce la coborarea vezicii urinare.

Sarcina si nasterea vaginala

Unul dintre cei mai importanti factori de risc in dezvoltarea cistocelului este nasterea pe cale naturala. In timpul travaliului si al nasterii, muschii pelvini si ligamentele sunt supusi unei tensiuni extreme, ceea ce poate provoca slabirea sau ruptura acestora. Factorii agravanti includ:

• nasterile multiple – cu cat o femeie are mai multe nasteri vaginale, cu atat riscul de cistocel creste;
• nasterea unui copil mare – greutatea crescuta a fatului poate exercita o presiune suplimentara asupra muschilor pelvini;
• travaliul prelungit sau dificil – o nastere complicata poate afecta mai grav muschii si tesuturile pelvine.

Menopauza si scaderea nivelului de estrogen

Estrogenul (2) este un hormon esential in mentinerea tonusului muscular si a elasticitatii tesuturilor conjunctive. Odata cu instalarea menopauzei, nivelul de estrogen scade semnificativ, ceea ce duce la slabirea structurilor care sustin vezica urinara. Acest lucru explica de ce cistocelul este mai frecvent la femeile aflate in postmenopauza.

Ridicarea greutatilor si efortul fizic intens

Activitatile care implica ridicarea obiectelor grele sau efort fizic excesiv pot pune presiune suplimentara asupra planseului pelvin. Persoanele care lucreaza in medii ce presupun solicitare fizica intensa sunt mai predispuse la dezvoltarea cistocelului.

Constipatia cronica si efortul la defecare

Efortul constant depus in timpul defecarii din cauza constipatiei cronice poate determina presiune asupra muschilor pelvini. In timp, aceasta presiune constanta slabeste structurile care sustin vezica urinara si creste riscul de prolaps vezical.

Tusea cronica si afectiunile pulmonare

Tusea cronica, cauzata de afectiuni pulmonare precum bronsita cronica sau astmul, poate exercita o presiune continua asupra muschilor pelvini. Persoanele care fumeaza si sufera de afectiuni respiratorii sunt mai expuse acestui risc.

Supraponderabilitatea si obezitatea

Excesul de greutate creste presiunea asupra muschilor pelvini, accelerand procesul de slabire a acestora. Indicele de masa corporala (IMC) ridicat este un factor de risc major pentru cistocel, deoarece tesuturile pelvine sunt nevoite sa suporte o greutate suplimentara pe termen lung.

Factori genetici si predispozitia ereditara

Unele femei sunt mai predispuse genetic la slabirea tesuturilor conjunctive, ceea ce le face mai vulnerabile la aparitia cistocelului (1). Daca in familie exista cazuri de prolaps pelvin sau afectiuni ale tesuturilor conjunctive, riscul poate fi mai mare.

Interventiile chirurgicale in zona pelvina

Operatiile anterioare in zona pelvina, cum ar fi histerectomia (indepartarea uterului), pot slabi structurile de sustinere ale organelor pelvine. In absenta uterului, vezica urinara poate pierde un punct important de sprijin, favorizand dezvoltarea cistocelului.

Stilul de viata si lipsa exercitiilor pentru planseul pelvin

Un stil de viata sedentar, lipsa exercitiilor fizice specifice pentru intarirea muschilor pelvini (cum ar fi exercitiile Kegel) si neglijarea sanatatii pelvine pot contribui la aparitia si agravarea cistocelului.

Simptomele cistocelului

Simptomele cistocelului (2) variaza in functie de severitatea afectiunii si pot influenta semnificativ calitatea vietii unei femei. De la disconfort usor pana la afectiuni urinare, recunoasterea semnelor timpurii ale cistocelului este esentiala pentru prevenirea complicatiilor.

Senzația de presiune sau greutate in zona pelvina

Unul dintre cele mai frecvente simptome ale cistocelului este senzatia de presiune, greutate sau disconfort in zona pelvina. Acest simptom este mai evident dupa statul in picioare pentru perioade lungi, ridicarea greutatilor sau efectuarea de efort fizic intens.

• poate fi descris ca o senzatie de "umflare" sau "tragere in jos" in vagin.
• disconfortul poate fi mai accentuat la sfarsitul zilei, dupa activitati solicitante.
• in cazurile severe, senzatia de greutate poate deveni persistenta.

Proeminenta sau „bila” in interiorul vaginului

Pe masura ce cistocelul avanseaza, femeile pot observa o umflatura sau o proeminenta in vagin, care poate fi simtita la palpare. In cazurile mai grave, aceasta umflatura poate deveni vizibila la intrarea in vagin.

• unele femei descriu senzatia de "corpul strain" in vagin;
• in stadiile avansate, se poate observa o protuberanta iesind din vagin, mai ales la tuse sau la efort;
• aceasta umflatura poate cauza iritatii si disconfort in timpul mersului sau al activitatilor fizice.

Dificultati la urinare (disurie)

Prolapsul vezical poate afecta fluxul urinar, cauzand dificultati in golirea completa a vezicii. Simptomele includ:

• flux urinar slab sau intrerupt – urinarea poate deveni dificila si poate fi nevoie de impingere pentru a goli vezica;
• nevoia frecventa de a urina – chiar si dupa urinare, poate persista senzatia de vezica plina;
• senzatia de golire incompleta a vezicii – retentia de urina poate creste riscul de infectii urinare recurente.

Incontinenta urinara de efort

Un simptom comun al cistocelului este pierderea involuntara de urina, mai ales in timpul activitatilor care cresc presiunea intra-abdominala.

• pierderea de urina apare in timpul tusei, stranutului, rasului, ridicarii greutatilor sau exercitiilor fizice;
• gravitatea incontinentei urinare variaza de la scurgeri ocazionale pana la pierderi semnificative de urina;
• in unele cazuri, femeile pot experimenta pierderea brusca si necontrolata de urina in pozitie verticala.

Infectii urinare recurente

Datorita imposibilitatii de a goli complet vezica urinara, femeile cu cistocel sunt mai predispuse la infectii urinare frecvente.

• simptomele infectiilor urinare includ arsura la urinare, nevoia urgenta de a urina si disconfort in zona vezicii;
• unele femei pot avea infectii urinare recurente, chiar si dupa tratament cu antibiotice;
• urina poate deveni tulbure sau cu miros neplacut, indicand o posibila infectie.

Disconfort in timpul actului sexual (dispareunie)

Cistocelul poate cauza durere sau disconfort in timpul contactului sexual, afectand viata intima a femeilor.

• senzatia de presiune sau durere in timpul actului sexual este frecventa;
• unele femei experimenteaza scaderea placerii sau evitarea actului sexual din cauza disconfortului;
• in cazurile severe, penetrarea poate deveni dificila sau dureroasa.

Constipatie si dificultati la defecare

In unele situatii, prolapsul vezical poate fi insotit de prolaps rectal (rectocel), ceea ce poate duce la probleme digestive.

• senzatia de blocaj in timpul defecarii sau nevoia de a impinge excesiv, pentru a evacua intestinul;
• constipatia cronica poate agrava cistocelul, deoarece efortul la defecare creste presiunea asupra muschilor pelvini.

Simptome agravate la sfarsitul zilei

Simptomele cistocelului tind sa se agraveze pe parcursul zilei, mai ales dupa perioade lungi de stat in picioare sau dupa efort fizic (1), (2).

• dimineata, simptomele pot fi mai usoare, dar pe parcursul zilei senzatia de greutate si disconfort creste;
• unele femei simt nevoia de a se aseza sau de a se intinde, pentru a reduce presiunea in zona pelvina.

Simptome absente in stadiile incipiente

Este important de mentionat ca in fazele incipiente, cistocelul poate fi asimptomatic sau poate provoca doar un disconfort minor. Multe femei descopera afectiunea in timpul unui control ginecologic de rutina.

Diagnosticarea cistocelului

Cistocelul este clasificat in functie de gravitate (1):

• gradul 1 (usor) – vezica urinara impinge usor in peretele vaginal, dar nu provoaca simptome severe;
• gradul 2 (moderat) – prolapsul este mai evident, iar simptomele devin mai suparatoare;
• gradul 3 (sever) – vezica urinara este atat de prolapsata, incat iese partial sau complet prin orificiul vaginal.

Diagnosticul cistocelului (3) este pus de catre un medic ginecolog sau urolog prin:

• examinare pelvina – medicul evalueaza gradul de prolaps al vezicii urinare;
• teste urodinamice – analiza fluxului urinar si a functionarii vezicii urinare;
• ecografie pelvina – poate oferi informatii suplimentare despre pozitia organelor pelvine;
• cistografie – radiografie cu substanta de contrast, pentru evaluarea formei si functionarii vezicii urinare.

Tratamentul cistocelului

Tratamentul cistocelului (2), (3) variaza in functie de gravitatea prolapsului si simptomele asociate. Optiunile terapeutice includ:

Tratament nechirurgical

• exercitii Kegel – intarirea muschilor planseului pelvin prin contractii repetate poate ajuta la prevenirea agravarii prolapsului;
• pesar vaginal – un dispozitiv din silicon introdus in vagin pentru a sustine vezica urinara si a reduce simptomele;
• modificarea stilului de viata – pierderea in greutate, evitarea constipatiei si reducerea efortului fizic pot ameliora simptomele;
• terapia cu estrogen – creste tonusul muscular si imbunatateste elasticitatea tesuturilor la femeile aflate la menopauza.

Tratament chirurgical

In cazurile severe, se recomanda interventia chirurgicala pentru corectarea prolapsului vezical:

• colporafie anterioara – operatie minim invaziva pentru intarirea peretelui vaginal;
• suspensia vezicii urinare – tehnica prin care vezica este sustinuta in pozitia normala;
• implantarea unei plase sintetice – metoda utilizata pentru a oferi suport suplimentar tesuturilor slabite.

Preventia cistocelului

 Desi nu poate fi prevenit complet, exista anumite masuri care pot reduce riscul aparitiei cistocelului (1), (2):

• activitati fizice recomandate, cu evitarea ridicarii greutatilor mari;
• mentinerea unei greutati corporale optime;
• introducerea in meniu a unor alimente bogate in fibre, pentru prevenirea constipatiei;
• renuntarea la fumat, pentru a evita tusea cronica.

Cistocelul este o afectiune comuna in randul femeilor, dar poate fi gestionat eficient prin schimbari ale stilului de viata, exercitii pentru intarirea musculaturii pelvine si, in cazurile severe, interventii chirurgicale. Daca se observa simptome ale cistocelului, este recomandat consult medical de specialitate, pentru un diagnostic corect si pentru stabilirea celui mai potrivit plan de tratament.

Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Bibliografie: 

1. mayoclinic.org „Anterior vaginal prolapse (cystocele)” https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/cystocele/symptoms-causes/syc-20369452 (accesat la 02.03.2025);
2. clevelandclinic.org „Cystocele (Prolapsed Bladder): Causes, Symptoms & Treatment” https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15468-cystocele-fallen-bladder (accesat la 02.03.2025);
3. uchealth.org „Cystocele | Diagnosis & Treatment” https://www.uchealth.org/diseases-conditions/cystocele/ (accesat la 02.03.2025);