Periartrita scapulohumerala: cauze, simptome, tratament

Cauzele periartritei scapulohumerale

Periartrita scapulohumerala poate avea mai multe cauze, pe care e bine sa le cunosti pentru a putea aplica masuri eficiente de preventie cu mult timp inainte ca leziunea sa iti afecteze calitatea vietii. 

• Factori degenerativi si imbatranirea articulatiilor: odata cu inaintarea in varsta, tendoanele si ligamentele devin mai rigide si mai predispuse la inflamatie si leziuni. Scaderea productiei de colagen si a elasticitatii tesuturilor poate duce la o recuperare mai lenta in cazul suprasolicitarii sau traumatismelor minore. De asemenea, fluxul sanguin catre aceste structuri scade, favorizand degenerarea lor si aparitia durerii cronice.
• Traumatisme si suprasolicitarea fizica: miscarea repetitiva a umarului poate cauza microleziuni la nivelul tendoanelor si ligamentelor, ducand in timp la inflamatie si rigiditate articulara. Persoanele care lucreaza in constructii, pictorii, cei care lucreaza la calculator sau sportivii care folosesc frecvent bratele sunt predispusi la periartrita scapulohumerala. De asemenea, loviturile directe sau caderile pot agrava aceasta afectiune, determinand inflamatie locala si deteriorarea structurii articulare.
• Afectiuni asociate (diabet, artrita, afectiuni reumatologice): bolile metabolice si autoimune contribuie la dezvoltarea periartritei scapulohumerale. Diabetul zaharat afecteaza microcirculatia, reducand capacitatea de regenerare a tesuturilor moi. Artrita reumatoida si alte afectiuni autoimune determina inflamatia cronica a articulatiilor, inclusiv a umarului. Dezechilibrele hormonale si deficitul de vitamina D pot agrava simptomele si pot favoriza aparitia bolii.
• Postura incorecta si sedentarismul: mentinerea unei pozitii incorecte pentru perioade lungi de timp, cum ar fi statul la birou sau dormitul intr-o pozitie incomoda, poate duce la suprasolicitarea articulatiei umarului. Lipsa activitatii fizice contribuie la slabirea musculaturii, ceea ce afecteaza stabilitatea umarului si favorizeaza aparitia durerii si inflamatiei [1, 3].

Simptomele periartritei scapulohumerale

Simptomele periartritei scapulohumerale variaza in functie de severitatea afectarii articulatiei si a tesuturilor inconjuratoare si includ:

• Durerea la nivelul umarului: durerea este principalul simptom al periartritei scapulohumerale. La inceput, aceasta poate fi usoara si intermitenta, aparand doar in timpul anumitor miscari. Pe masura ce boala progreseaza, durerea devine constanta si poate fi resimtita inclusiv in repaus sau in timpul noptii. Uneori, durerea poate iradia catre brat si gat, limitand semnificativ mobilitatea.
• Limitarea mobilitatii articulare: rigiditatea articulara devine progresiv mai accentuata, facand dificila ridicarea bratului deasupra capului sau rotirea acestuia. Pacientii pot avea probleme in efectuarea activitatilor zilnice precum pieptanatul, imbracatul sau ridicarea obiectelor de pe rafturi inalte.
• Inflamatia si sensibilitatea locala: inflamatia poate provoca roseata si umflare in jurul articulatiei umarului. La palpare, zona afectata poate fi sensibila si calda, indicand un proces inflamator activ.
• Zgomote articulare si senzatia de blocaj: unii pacienti pot experimenta senzatia de trosnituri sau blocaj la miscarea umarului. Aceste simptome apar atunci cand exista aderente sau inflamatie severa la nivelul capsulei articulare [2].

Diagnostic si investigatii 

Periartrita scapulohumerala (PSH) este un termen general care descrie afectiuni inflamatorii si degenerative ale structurilor periarticulare ale umarului, incluzand tendoanele, bursele si capsula articulara. Aceasta poate include afectiuni precum tendinita, bursita subacromiala, capsulita adeziva (umar inghetat) si sindromul de impingement subacromial.

Anamneza pacientului

Se colecteaza informatii despre:

• Debutul durerii (acuta sau progresiva)
• Caracterul durerii (ascutita, surda, continua sau intermitenta)
• Factorii declansatori (traumatisme, suprasolicitare)
• Limitarea mobilitatii
• Simptome asociate (durere nocturna, redoare matinala) [4].

Examinarea clinica

Examenul clinic al pacientului efectuat de catre medicul ortoped sau specialistul reumatolog include mai multi pasi si mai multe tipuri de teste functionale:

• Inspectia: posibila atrofie musculara (mai ales a muschilor deltoid si supra- si infraspinat).
• Palparea: durere la nivelul tendoanelor coafei rotatorilor si spatiului subacromial.
• Testele functionale:
  • Amplitudinea miscarilor active si pasive – mobilitate redusa in diferite planuri.
  • Testul Neer – pentru sindromul de impingement.
  • Testul Hawkins-Kennedy – pentru tendinita supraspinosului.
  • Testul Jobe (Empty Can Test) – pentru leziuni ale tendonului supraspinos.
  • Testul Speed si Yergason – pentru tendinita bicepsului.
  • Testul lift-off – pentru subscapular.
  • Testul Apley – evaluarea mobilitatii umarului [5].

Investigatii paraclinice

Investigatiile paraclinice au rolul de a identifica posibilele cauze ale durerii si de a evalua extinderea leziunilor, ghidand astfel alegerea unui tratament eficient:

• Radiografie – poate evidentia calcificari (tendinita calcificanta) sau osteoartrita acromioclaviculara.
• Ecografie musculoscheletala – detecteaza inflamatia tendoanelor si rupturile partiale/complet ale coafei rotatorilor.
• RMN – evaluare detaliata a tesuturilor moi, util in cazul suspiciunii de leziuni grave.
• Analize de laborator – in caz de suspiciune de cauze inflamatorii sistemice (ex. poliartrita reumatoida).

Diagnosticul periartritei scapulohumerale se bazeaza pe corelarea simptomatologiei clinice cu testele imagistice si paraclinice pentru a exclude alte afectiuni articulare sau neurologice [6].

Optiuni de tratament

Tratamentul periartritei scapulohumerale depinde de severitatea simptomelor si de cauza subiacenta (tendinita, bursita, capsulita adeziva etc). Acesta include masuri conservatoare, interventii minim invazive si, in cazuri severe, tratament chirurgical.

Tratament conservator (prima linie de tratament

Tratamentul conservator debuteaza cu recomandarea de evitare a miscarilor repetitive care agraveaza durerea. Nu se recomanda imobilizarea completa pentru a preveni rigidizarea articulatiei.

Medicamente antiinflamatoare si analgezice

Pentru controlul inflamatiei si al durerii locale se pot administra o serie de medicamente care includ:

• AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) pentru reducerea inflamatiei si durerii.
• Analgezice simple – pentru durere usoara.
• Miorelaxante – daca exista contractura musculara asociata.
• Infiltratii cu corticosteroizi – recomandate in caz de inflamatie severa (ex. bursita, tendinita) [7].

Terapie fizica si reabilitare

Terapia fizica este esentiala pentru pastrarea si ameliorarea mobilitatii articulare. In plus, aceasta este eficienta pentru intarirea musculaturii locale, care ofera un suport superior articulatiei. 

Exista mai multe metode si tipuri de terapie fizica recomandate in periartrita scapulohumerala:

• Kinetoterapie – exercitii pentru recuperarea mobilitatii si intarirea musculaturii periarticulare.
• Fizioterapie:
  • Ultrasunete si laserterapie – reduc inflamatia si durerea.
  • Electroterapie (TENS) – stimuleaza nervii si reduce durerea.
  • Crioterapie (gheata) – pentru reducerea inflamatiei acute.
  • Terapie cu unde de soc – in tendinita calcificanta [4].

Tratament minim invaziv (daca simptomele persista >3-6 luni)

In cazul in care simptomele sunt persistente pentru o perioada relativ indelungata de timp si nu se amelioreaza cu ajutorul tratamentului conservator, medicul poate propune alternative minim invazive de a gestiona patologia:

Infiltratii intraarticulare sau periarticulare

Infiltratiile intraarticulare si periarticulare se pot face cu diverse produse medicamentoase, pentru a obtine o ameliorare:

• Corticosteroizi – reduc inflamatia si durerea, mai ales in capsulita adeziva.
• Acid hialuronic – lubrifiere articulara, benefic in tendinopatii cronice.
• Plasma bogata in trombocite (PRP) – regenerare tisulara, eficienta in tendinopatii degenerative [3].

Hidrodilatarea capsulara

Hidrodilatarea capsulara este o tehnica folosita in capsulita adeziva. Aceasta consta in injectie cu ser fiziologic si corticosteroizi pentru a intinde capsula articulara si a imbunatati mobilitatea.

Tratament chirurgical (in cazuri severe, cand tratamentul conservator nu da rezultate dupa 6-12 luni)

Tratamentul chirurgical este rezervat cazurilor grave, in care nici tratamentul conservator, nici terapiile minim invazive nu reusesc sa restabileasca un grad acceptabil de mobilitate articulara. Exista mai multe optiuni de tratrament chirurgical, inclusiv:

Artroscopie de umar 

Artroscopia de umar este o metoda chirurgicala minim invaziva care prsupune mai multe manevre posibile, in functie de diagnosticul realizat prin investigatii imagistice: 

• Debridare artroscopica – eliminarea tesutului inflamator, calcificarilor, osteofitelor.
• Bursectomie subacromiala – in bursita cronica.
• Acromioplastie – indepartarea unei portiuni a acromionului in sindromul de impingement.
• Sutura coafei rotatorilor – in cazul rupturilor tendonului supraspinos [1].

Capsulotomie artroscopica

Capsulotomia artroscopica se refera la eliberarea chirurgicala a capsulei contractate, pentru a castiga macar partial din mobilitatea initiala a articulatiei. 

Interventie deschisa

Interventia chirurgicala deschisa este necesara doar in cazuri extrem de rare, atunci cand exista leziuni severe ale coafei rotatorilor sau osteoartrita avansata [5].

Tratament complementar si recuperare

Periartrita scapulohumerala necesita o varietate de optiuni de tratamente complementare pentru recuperarea optima. Acestea pot include:

• Masaj terapeutic – pentru relaxarea muschilor tensionati.
• Acupunctura – poate ajuta la reducerea durerii.
• Exercitii de stretching si posturale – pentru prevenirea recidivelor.
• Inot si hidroterapie – imbunatatesc mobilitatea fara a pune presiune pe articulatie [3].

Tratamentul periartritei scapulohumerale trebuie adaptat in functie de severitatea simptomelor. Majoritatea cazurilor se rezolva cu tratament conservator, dar in situatii cronice sau severe, pot fi necesare interventii mai energice. Reabilitarea corecta este esentiala pentru prevenirea recurentei si mentinerea functionalitatii umarului.

Periartrita scapulohumerala este o afectiune ce poate afecta semnificativ calitatea vietii. Diagnosticarea timpurie si tratamentul adecvat sunt esentiale pentru recuperare. Optiunile terapeutice variaza de la medicamente si fizioterapie pana la interventii chirurgicale in cazurile severe. Adoptarea unui stil de viata sanatos, evitarea suprasolicitarii si practicarea exercitiilor fizice regulate pot preveni aparitia acestei afectiuni si pot contribui la mentinerea sanatatii umarului pe termen lung.

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor! 

Surse: