Picior cazut: cauze, simptome, tratament

Ce este „piciorul cazut”?

„Piciorul cazut” este un termen medical folosit pentru a descrie dificultatea sau incapacitatea de a ridica partea din fata a piciorului. Nu este o boala in sine, ci un simptom al unei afectiuni care a cauzat slabiciunea sau paralizia unor muschi specifici implicati in aceasta actiune. In functie de cauza subiacenta, poate fi o problema temporara ori una permanenta.[1][2] 

In orice caz, poate creste riscul de impiedicare si cazaturi si poate un impact semnificativ asupra calitatii vietii persoanei afectate.[1][2]

Principalele cauze ale piciorului cazut

Piciorul cazut poate avea mai multe posibile cauze, dar, de obicei, apare ca urmare a unei probleme cu nervii si/sau muschii. Doua dintre cele mai frecvente cauze ale piciorului cazut sunt radiculopatia lombara si leziunea nervului peronier.[1][2]

Radiculopatia lombara

Radiculopatia lombara apare atunci cand una dintre radacinile nervoase (unde nervii se unesc cu coloana vertebrala) este comprimata sau iritata. Coloana lombara este formata din cinci oase, vertebrele L1 pana la L5, iar nervii care isi au originea in aceasta zona se extind spre picioare. Radiculopatia L5, in mod specific, este o cauza frecventa a piciorului cazut. In ceea ce priveste cauzele radiculopatiei lombare, acestea pot include afectiuni cum ar fi stenoza coloanei vertebrale, pintenii ososi, hernia de disc sau spondiloza lombara, care duc la ingustarea spatiului prin care ies radacinile nervoase din coloana vertebrala.[1][2]

Leziunea nervului peronier

Nervul peronier este un nerv periferic care se extinde in josul piciorului, fiind o ramura a nervului sciatic care se deplaseaza din spatele coapsei, de-a lungul exteriorului genunchiului, pana in partea din fata a piciorului inferior. O leziune la acest nerv poate provoca piciorul cazut si se dezvolta adesea ca urmare a unei leziuni traumatice la genunchi, picior sau glezna. Leziuni precum fractura de glezna, fractura de peroneu, luxatia genunchiului sau fractura de genunchi pot afecta nervul peronier.[1][2] 

In plus, activitatile care comprima nervul peronier pot creste riscul de picior cazut. Exemple de activitati care pot duce la compresia nervului peronier sunt: 

• statul prelungit picior peste picior; 
• ocupatiile care implica perioade prelungite de ghemuire sau ingenunchere;
• purtarea unui ghips la picior, in special daca acopera glezna si se termina sub genunchi.[1][2] 

Alte cauze ale piciorului cazut

Anumite afectiuni neurologice, cum ar fi precum scleroza multipla, accidentul vascular cerebral, paralizia cerebrala sau boala Parkinson, pot duce la picior cazut. Poliomielita, atrofia musculara spinala si scleroza laterala amiotrofica reprezinta, de asemenea, potentiale cauze ale piciorului cazut. Sunt boli care pot afecta neuronii motori, celulele nervoase responsabile de controlul miscarii musculare. Deteriorarea acestor neuroni poate duce la slabiciune musculara, atrofie si, in final, la pierderea capacitatii de a controla miscarea. Afectiunile musculare, cum ar fi distrofia musculara sau miozita, pot fi si ele posibile cauze ale piciorului cazut.[1][2]

Simptomele asociate cu piciorul cazut

Simptomele asociate cu piciorul cazut pot varia, dar cel mai evident semn al acestei probleme este dificultatea in ridicarea partii din fata a piciorului, ceea ce poate duce la tararea acestuia pe podea in timpul mersului. Pentru a compensa, persoana afectata poate ridica coapsa mai mult decat de obicei, intr-un mod asemanator cu urcatul scarilor.[1][2]

In unele cazuri, pielea de pe partea superioara a piciorului si a degetelor de la picioare poate fi amortita. Aceasta amorteala poate fi un semn al deteriorarii nervilor care controleaza muschii implicati in ridicarea piciorului. In functie de cauza sa, problema poate afecta un singur picior (afectare unilaterala) ori pe ambele (afectare bilaterala).[1][2]

Metode de diagnostic pentru piciorul cazut

Pentru a diagnostica piciorul cazut, medicul va efectua un examen fizic riguros. Unele dintre caracteristicile care pot fi observate in timpul acestui examen includ pierderea controlului muscular la nivelul piciorului sau picioarelor, atrofia musculara si dificultatea de a ridica piciorul si degetele de la picioare.[1][2]

In continuare, medicul ar putea recomanda o serie de teste pentru a putea stabili cauza de baza a piciorului cazut. Acestea pot include:

• investigatii imagistice (ex: radiografiile, ecografiile, tomografiile computerizate sau RMN-ul pot verifica prezenta unei compresii sau a unei leziuni la nivelul picioarelor, coloanei vertebrale sau creierului);
• analize de sange;
• studii electrofiziologice (ex: electromiografia si studiile de conducere nervoasa pot ajuta la evaluarea gradului de afectare nervoasa).[1][2] 

Aceste metode de diagnostic sunt esentiale pentru a dezvolta un plan de tratament eficient pentru pacientii cu picior cazut.

Tratamentul pentru piciorul cazut

Tratamentul pentru piciorul cazut variaza in functie de cauza acestuia. In cazurile in care piciorul cazut este rezultatul unei inflamatii temporare a nervilor sau al unei leziuni minore a acestora, conditia poate disparea de la sine odata ce nervul se vindeca. In alte situatii, piciorul cazut poate fi tratat printr-o abordare terapeutica adecvata. In cazul persoanelor cu boli cronice subiacente, cum ar fi o afectiune neurodegenerativa, piciorul cazut este de obicei permanent.[1][2] 

Optiunile de tratament disponibile includ:

• utilizarea unor dispozitive cum ar fi ortezele sau atelele - dispozitivele de acest tip pot ajuta la sustinerea piciorului si prevenirea accidentarilor cauzate de mersul anormal;
• kinetoterapia - poate fi de ajutor prin exercitii care pot intari muschii picioarelor si pot ajuta la mentinerea gamei de miscare a genunchiului si a gleznei;
• stimularea electrica nervoasa - poate ajuta la imbunatatirea functiei musculare si la ameliorarea simptomelor piciorului cazut;
• interventia chirurgicala - in unele cazuri, interventia chirurgicala poate fi necesara pentru a repara nervii sau muschii lezati sau pentru a corecta deformarile osoase.[1][2]

Stabilirea celui mai bun plan de tratament este posibila doar dupa identificarea cauzei subiacente. Nu amana deci vizita la medic daca observi simptome ingrijoratoare! Netratat, piciorul cazut poate afecta mobilitatea si functia piciorului, ceea poate duce la dureri cronice, cu puternic impact negativ asupra calitatii vietii tale.[1][2]

Ce poti face acasa?

Deoarece piciorul cazut este asociat cu un risc mai ridicat de accidentari, ia in considerare implementarea acestor masuri de precautie in casa ta:

• elimina toate potentialele obstacole de pe podea;
• indeparteaza covoarele;
• asigura-te ca incaperile si scarile sunt bine iluminate;
• aseaza banda fluorescenta pe treptele de sus si de jos ale scarilor;
• foloseste balustrada cand urci sau cobori scari;
• utilizeaza un baston sau alte dispozitive ajutatoare pentru deplasare, daca este necesar.[1][2]

Piciorul cazut poate fi o problema temporara ori una permanenta, in functie de cauza. Diagnosticul corect si un tratament adecvat sunt esentiale pentru recuperarea functionalitatii piciorului si pentru mentinerea calitatii vietii. Daca ai simptome de picior cazut, este important sa te adresezi unui medic pentru a determina cauza si a incepe tratamentul cat mai curand posibil. 

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Surse: