Ptoza palpebrala (pleoapa cazuta): cauze, simptome, tratament

Ce este ptoza palpebrala si cine poate fi afectat?

Ptoza palpebrala este o afectiune medicala caracterizata prin caderea sau coborarea uneia sau ambelor pleoape superioare sub nivelul normal. Aceasta poate varia in severitate, de la un caz usor in care pleoapa coboara doar usor pana la un caz sever in care pleoapa poate acoperi intregul ochi, afectand vederea [1]. 

Ptoza palpebrala poate fi clasificata in doua categorii principale: congenitala si dobandita. Ptoza congenitala apare atunci cand un individ se naste cu aceasta afectiune datorita unei dezvoltari inadecvate a muschiului levator, care este responsabil pentru ridicarea pleoapei superioare. Pe de alta parte, ptoza dobandita poate aparea la orice varsta si poate fi rezultatul imbatranirii, a unei leziuni sau a unei afectiuni medicale sau chirurgicale [2]. 

Indiferent de varsta, oricine poate fi afectat de ptoza palpebrala. Desi este mai frecventa la persoanele in varsta, datorita slabirii naturale a muschilor pleoapei, aceasta afectiune poate fi prezenta si la nou-nascuti sau copii mici, sub forma ptozei congenitale.

Ptoza palpebrala nu afecteaza doar aspectul estetic al persoanei, dar poate avea si un impact semnificativ asupra vederii. Daca pleoapa cade suficient de mult incat sa acopere ochiul, individul poate experimenta vederea dubla sau incetosata. In unele cazuri, persoanele afectate pot avea nevoie sa-si incline capul inapoi pentru a vedea mai clar, ceea ce poate duce la dureri de gat sau la alte probleme musculoscheletale [3]. 

Conform datelor disponibile, ptoza palpebrala afecteaza aproximativ 1-2% din populatie, cu o incidenta mai mare la persoanele in varsta. De asemenea, aproximativ 1 din 842 de copii se naste cu ptoza palpebrala congenitala [4].

Cauzele ptozei palpebrale

Ptoza palpebrala poate avea mai multe cauze, unele dintre ele fiind congenitale. Aceasta poate fi prezenta de la nastere, cauzata de dezvoltarea necorespunzatoare a muschiului levator, care ridica pleoapa. In multe cazuri, ptoza palpebrala este o afectiune ereditara, ceea ce inseamna ca poate fi transmisa de la parinti la copii. Ea poate afecta fie o singura pleoapa, fie ambele, in functie de particularitatile individuale ale fiecarei persoane [3].

O alta cauza frecventa a ptozei palpebrale este imbatranirea. Muschiul levator, responsabil cu ridicarea pleoapei, poate sa se degradeze cu trecerea timpului. Astfel, procesul natural de imbatranire poate duce la aparitia acestei afectiuni [1].

Mai mult, anumite boli neurologice pot provoca, de asemenea, ptoza palpebrala. Sindromul Horner, o afectiune caracterizata prin midriaza, ptoza si anhidroza poate fi una dintre acestea. De asemenea, paralizia nervului oculomotor, care controleaza majoritatea muschilor oculari, poate duce la aparitia ptozei [5].

Traumatismele sau leziunile la nivelul pleoapei sau al muschilor invecinati constituie alta cauza majora a ptozei palpebrale. Un eveniment traumatizant precum un accident sau o interventie chirurgicala poate afecta functia normala a pleoapei. Acest lucru poate duce la intinderea sau desprinderea muschiului levator, rezultand in ptoza palpebrala [2].

In concluzie, cauzele ptozei palpebrale sunt variate si pot include factori congenitali, imbatranirea, anumite boli neurologice si leziuni traumatice. Este important sa se realizeze un diagnostic corect pentru a determina cauza exacta a ptozei, in vederea stabilirii unui plan de tratament adecvat.

Simptomele ptozei palpebrale

Simptomele ptozei palpebrale variaza in functie de severitatea afectiunii. Unul dintre cele mai evidente simptome este, in mod incontestabil, aparitia unei pleoape cazute. Acesta poate fi observat cu usurinta atunci cand individul incearca sa-si deschida ochii complet, dar unul sau ambii raman partial inchisi.

Ptoza palpebrala poate cauza si dificultati vizuale deoarece pleoapa cazuta poate obstructiona campul vizual. Aproximativ 60% dintre pacientii cu ptoza palpebrala se confrunta cu vedere incetosata sau cu o limitare a campului vizual. Ca raspuns la aceasta, pacientii pot incerca sa compenseze in mod inconstient prin ridicarea sprancenelor sau prin inclinarea capului inapoi pentru a vedea mai bine [4].

Oboseala sau tensiunea oculara sunt alte simptome comune ale ptozei palpebrale. Efortul constant de a tine ochii deschisi, in ciuda greutatii pleoapelor poate cauza un disconfort semnificativ. In unele cazuri, persoanele pot simti o durere constanta in zona oculara sau o senzatie de arsura [1].

De asemenea, in cazuri severe, persoanele cu ptoza palpebrala pot experimenta dureri de cap frecvente. Acestea sunt determinate de efortul constant de a incerca sa ridice pleoapele cazute sau de a compensa prin utilizarea altor muschi faciali.

Diagnosticul ptozei palpebrale

Diagnosticul ptozei palpebrale incepe cu o evaluare clinica amanuntita. Un medic specialist va examina atent pleoapele si ochii pacientului, acordand o atentie deosebita simetriei pleoapelor, functionarii si miscarii acestora. In plus, pozitia pupilei si reflexele acesteia vor fi, de asemenea, evaluate pentru a descoperi orice anomalie. Diagnosticul clinic este primul pas in identificarea acestei afectiuni si poate oferi informatii valoroase despre starea generala a sanatatii oculare a pacientului [3].

Dupa evaluarea clinica, testarea vizuala este urmatorul pas in diagnosticare. Aceasta poate implica o serie de teste, inclusiv examinarea acuitatii vizuale, a campurilor vizuale si a functiei musculaturii oculare. Aceste teste sunt esentiale pentru a determina daca ptoza interfereaza cu vederea pacientului sau daca exista alte probleme asociate, cum ar fi vederea dubla sau strabismul.

Pentru a distinge intre diferitele tipuri de ptoza, medicul poate realiza unele teste specifice, cum ar fi testul de elevatie a pleoapei sau testul de fatigabilitate a muschiului. Aceste teste pot fi, de asemenea, utile pentru a verifica prezenta unor boli asociate, cum ar fi miastenia gravis, o afectiune neuromusculara care poate provoca ptoza [4].

In unele cazuri, poate fi necesara realizarea unor teste de imagistica pentru a ajuta la identificarea cauzei ptozei palpebrale. Acestea pot include tomografia computerizata (CT) sau rezonanta magnetica (RMN), care pot oferi o imagine detaliata a structurilor din jurul ochiului si pot ajuta la detectarea oricaror anomalii.

Optiuni de tratament pentru ptoza palpebrala

Tratamentul ptozei palpebrale poate varia, in functie de severitatea si cauzele ptozei. De cele mai multe ori, tratamentul implica interventii chirurgicale. Chirurgia este cea mai comuna forma de tratament si are ca scop repararea si intarirea muschilor care controleaza ridicarea pleoapei. In functie de caz, poate fi o interventie minora sau una mai complexa.

Injectiile cu toxina botulinica reprezinta o alta optiune de tratament. Acest tip de interventie poate fi eficient in special pentru forme mai usoare de ptoza palpebrala, insa efectele sunt temporare si pot fi necesare injectii repetate [5].

In unele cazuri, terapia fizica poate ajuta la ameliorarea simptomelor ptozei palpebrale. Exercitiile pentru pleoape pot imbunatati functia musculara si pot reduce severitatea ptozei. Aceste exercitii pot include ridicarea si coborarea pleoapelor, strangerea si relaxarea muschilor pleoapelor si exercitii de rotatie a ochilor [1].

Tratamentul cu medicamente este o alta optiune, in functie de cauza ptozei palpebrale. Daca ptoza este cauzata de o afectiune neurologica, medicamentele care trateaza acea afectiune ar putea ajuta la reducerea simptomelor ptozei [2]. 

Este important de mentionat ca tratamentul ptozei palpebrale trebuie sa fie personalizat pentru fiecare pacient, in functie de cauza si severitatea ptozei. De aceea, consultul unui medic specialist in oftalmologie este esential pentru a alege cel mai potrivit tratament.

Ptoza palpebrala este o problema care poate afecta oameni de toate varstele, provocand caderea pleoapelor. Cauzele posibile sunt variate, simptomele asociate pot varia in intensitate, iar optiunile de tratament disponibile depind de gravitatea probemei, varsta la care a aparut, recomandarile medicului si preferintele pacientului. Este esential sa soliciti asistenta medicala daca observi semnele acestei afectiuni, pentru a primi un diagnostic corect si un plan de tratament eficient.

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor! 

Surse: