Coma: tipuri, cauze, simptome, tratament

Ce este coma?

Coma (1) este o stare prelungita de inconstienta profunda, in care o persoana nu raspunde la stimuli externi si nu poate fi trezita. Aceasta poate fi cauzata de o varietate de factori, inclusiv intoxicatii cu substante de abuz, alcool, medicamente, traumatisme craniene severe, precum si afectiuni medicale grave, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale ischemice sau hemoragice. De asemenea, coma poate aparea in urma unei encefalopatii complexe cauzate de disfunctii metabolice sau neurologice multiple, cum ar fi insuficienta hepatica, hipoglicemia severa sau infectiile severe ale creierului.

Fiind o urgenta medicala critica, coma necesita diagnostic rapid si interventie medicala adecvata pentru a preveni deteriorarea permanenta a creierului si pentru a maximiza sansele de recuperare a pacientului.

Tipuri de coma

Exista mai multe tipuri de coma (2), care difera in functie de cauza si de severitate. Iata principalele tipuri de coma:

Coma metabolica

Coma metabolica este o forma de coma cauzata de tulburari chimice sau metabolice din organism, precum hipoglicemia, hiperglicemia, insuficienta hepatica sau renala si dezechilibre electrolitice severe. Intoxicatiile medicamentoase sau cu substante toxice pot, de asemenea, declansa acest tip de coma. Aceasta stare se dezvolta de obicei treptat, pe masura ce dezechilibrul metabolic se agraveaza. Interventia rapida pentru restabilirea echilibrului metabolic este esentiala, iar tratamentul presupune corectarea cauzei subiacente si sustinerea functiilor vitale ale pacientului.

Coma traumatica

Coma traumatica apare in urma unor traumatisme severe la nivelul capului, precum accidente auto, caderi sau lovituri puternice. Poate fi cauzata de hemoragii cerebrale, edem cerebral sau leziuni directe ale tesutului cerebral. Simptomele includ pierderea imediata a cunostintei, pupile neuniforme si reflexe anormale. Este o urgenta medicala care necesita evaluare si tratament imediat pentru a preveni leziunile ireversibile. Tratamentul poate include interventii chirurgicale pentru reducerea presiunii intracraniene si masuri de stabilizare a pacientului. 

Coma indusa medical (coma farmacologica)

Coma indusa medical este o stare de coma provocata intentionat de medici prin administrarea de medicamente specifice, cum ar fi barbituricele sau anestezicele generale. Este folosita pentru a proteja creierul in timpul unor interventii chirurgicale complexe, pentru a controla convulsiile severe sau pentru a reduce presiunea intracraniana dupa traume cerebrale. Aceasta metoda permite creierului sa se odihneasca si sa se refaca, reducand riscul de leziuni suplimentare. Odata ce cauza principala este tratata, pacientul este trezit treptat din coma prin intreruperea medicatiei.

Coma toxica

Coma toxica este rezultatul expunerii la substante toxice, cum ar fi alcoolul, drogurile, medicamentele in supradoza sau intoxicatiile cu monoxid de carbon. Aceasta forma de coma apare adesea brusc, iar simptomele pot varia de la depresia sistemului nervos central pana la insuficienta multipla de organe. Este necesar un tratament rapid pentru a elimina toxinele din corp, care poate include spalaturi gastrice, antidoturi specifice sau masuri de sustinere a functiilor vitale. Monitorizarea atenta si tratamentul simptomatic sunt esentiale pentru recuperarea pacientului.

Coma hipoxica (Anoxica)

Coma hipoxica (Anoxica) este cauzata de lipsa de oxigen la nivelul creierului, aparand in situatii precum inecul, stopul cardiac sau asfixierea. In absenta unui aport adecvat de oxigen, celulele cerebrale sunt afectate rapid, iar deteriorarea ireversibila poate aparea in cateva minute. Tratamentul include masuri imediate pentru restabilirea fluxului de oxigen, cum ar fi resuscitarea cardiopulmonara (RCP) si ventilatia mecanica. Recuperarea depinde de durata si severitatea privarii de oxigen, iar uneori pot ramane sechele neurologice pe termen lung.

Coma cerebrovasculara

Coma cerebrovasculara este provocata de probleme ale circulatiei sanguine la nivelul creierului, precum accidentele vasculare cerebrale (AVC), anevrismele rupte sau blocajele vaselor de sange. Aceasta forma de coma apare brusc si poate duce rapid la deteriorarea functiilor cerebrale din cauza lipsei de oxigen si de nutrienti. Tratamentul vizeaza restabilirea fluxului sangvin prin proceduri chirurgicale, administrarea de medicamente pentru dizolvarea cheagurilor sau masuri pentru controlul presiunii intracraniene. Recuperarea depinde de amploarea leziunilor si de rapiditatea interventiei medicale.

Coma post-convulsiva

Coma post-convulsiva apare dupa crize convulsive severe, cum ar fi status epilepticus – o stare in care convulsiile se succed fara pauza intre ele. Aceasta forma de coma este frecvent intalnita la persoanele cu epilepsie necontrolata si necesita interventie medicala urgenta pentru stabilizarea pacientului. In timpul comei post-convulsive, creierul se afla intr-o stare de epuizare, iar pacientul nu raspunde la stimuli externi. Tratamentul implica administrarea de medicamente antiepileptice si sustinerea functiilor vitale pentru a preveni complicatiile. 

Coma psihogenica (pseudo-coma)

Coma psihogenica este o forma rara de coma aparenta, fara o cauza fizica detectabila, fiind determinata de factori psihologici sau tulburari psihiatrice severe. Pacientii pot parea complet inconstienti, dar testele medicale nu indica disfunctii neurologice sau metabolice. De obicei, pacientii mentin reflexele normale si nu prezinta anomalii in testele imagistice. Diagnosticul necesita o evaluare atenta pentru a exclude alte cauze si pentru a oferi tratamentul adecvat, inclusiv consiliere psihologica sau terapie medicamentoasa, daca este necesar.

Cum se manifesta coma?

Coma reprezinta o stare de inconstienta profunda, in care persoana afectata este complet aresponsiva la stimulii din mediul exterior. Aceasta nu poate fi trezita prin niciun fel de stimulare auditiva, tactila sau vizuala. Pentru a evalua gradul de inconstienta, medicii folosesc metode precum stimularea verbala, atingerea sau aplicarea unor stimuli durerosi, cum ar fi ciupirea usoara a toracelui anterior sau presiunea asupra unor puncte sensibile.

In stadiile initiale ale comei (3), pacientul poate raspunde partial la stimulii durerosi prin miscari involuntare sau reflexe, dar pe masura ce coma se agraveaza, aceste raspunsuri devin din ce in ce mai slabe sau chiar absente. Ochii persoanei aflate in coma sunt de obicei inchisi si nu reactioneaza la lumina sau miscari din jur. Respiratia poate fi neregulata, mai ales in cazurile in care coma este cauzata de probleme neurologice sau metabolice severe. Reflexele de baza, cum ar fi reflexul de inghitire sau reflexul de tuse, pot fi de asemenea afectate.

In functie de cauza principala a comei, pot aparea simptome specifice inainte de instalarea starii de inconstienta:

1. Coma hipoglicemica (nivel scazut de glucoza in sange): simptomele initiale includ anxietate, tremor, ameteala, dureri de cap, vedere incetosata, palpitatii si transpiratii excesive. Daca hipoglicemia severa nu este corectata, aceasta poate duce la pierderea constientei si instalarea comei.
2. Coma hiperglicemica (nivel crescut de glucoza in sange): simptomele premergatoare includ urinari frecvente, sete intensa, deshidratare, slabiciune generala, varsaturi, dureri abdominale si respiratie rapida. Daca aceasta afectiune nu este tratata, pacientul poate pierde constienta si poate intra in coma.
3. Coma indusa de traumatisme craniene: pot fi prezente sangerari sau edem cerebral care determina pierderea imediata a cunostintei, urmata de lipsa reactiei la stimuli externi.
4. Coma indusa de toxine: manifestarile initiale pot include confuzie, ameteli, greata, varsaturi si incetinirea reflexelor, urmate de pierderea progresiva a constientei.
5. Coma hipoxica: in cazul lipsei de oxigen, pacientul poate prezenta mai intai agitatie, dificultati respiratorii si pierderea progresiva a capacitatii de a raspunde la stimuli.

In toate cazurile, este esential ca persoana afectata sa primeasca ingrijiri medicale de urgenta cat mai rapid pentru a preveni leziunile cerebrale ireversibile si a creste sansele de recuperare.

Complicatiile in starea comatoasa

Starea de coma poate duce la o serie de complicatii grave (4), in special din cauza imobilizarii prelungite a pacientului. Una dintre cele mai frecvente probleme este aparitia escarelor de decubit (leziuni ale pielii si tesuturilor subiacente cauzate de presiunea constanta asupra unor zone ale corpului). Pentru a preveni aceste leziuni, pacientii sunt ingrijiti in spital folosind perne speciale si prin schimbarea periodica a pozitiei in pat. 

Imobilizarea prelungita poate, de asemenea, sa provoace tulburari de coagulare a sangelui. Din cauza lipsei de miscare, circulatia sangelui este incetinita, favorizand formarea cheagurilor de sange la nivelul membrelor inferioare, in special in zona gambei. Aceasta afectiune, cunoscuta sub numele de tromboza venoasa profunda, poate evolua catre o complicatie severa – trombembolismul pulmonar – atunci cand cheagul se deplaseaza catre plamani, blocand circulatia sangvina.

Infectiile reprezinta o alta categorie importanta de complicatii pentru pacientii aflati in coma. Din cauza necesitatii de a folosi dispozitive medicale precum sondele urinare si cateterele venoase centrale, riscul de infectii urinare, bacteriemii sau chiar sepsis este crescut. Monitorizarea constanta, igiena riguroasa si administrarea profilactica a antibioticelor sunt masuri esentiale pentru prevenirea acestor infectii periculoase.

Diagnosticul de coma

Diagnosticul unei stari de coma (5) se stabileste, de obicei, la camera de urgenta, unde medicii evalueaza rapid starea pacientului care este inconstient si nu raspunde la stimuli. In cazul in care sunt prezenti membri ai familiei sau persoane apropiate, acestia sunt intrebati despre circumstantele in care a aparut coma, istoricul medical al pacientului si posibila expunere la substante toxice sau medicamente.

Medicul efectueaza un examen clinic amanuntit, care include evaluarea reflexelor, examinarea pupilelor, monitorizarea respiratiei, frecventei cardiace si masurarea tensiunii arteriale. Aceste teste sunt esentiale pentru a determina severitatea comei si a stabili cauza posibila.

Testele de sange sunt o parte importanta a procesului de diagnostic. Printre acestea se numara:

• hemograma completa;
• masurarea nivelului de glucoza din sange;
• analiza electrolitilor (cum ar fi sodiu, potasiu si clor);
• evaluarea functiei hepatice si renale;
• testarea nivelului de carboxihemoglobina, in special daca se suspecteaza o intoxicatie cu monoxid de carbon.

In cazurile in care exista suspiciunea unei infectii a sistemului nervos central, se poate efectua o punctie lombara pentru analiza lichidului cefalorahidian. De asemenea, se efectueaza screening toxicologic din urina sau sange pentru a detecta prezenta drogurilor, medicamentelor sau altor substante toxice.

Investigatiile imagistice sunt deosebit de utile pentru diagnosticarea corecta a comei. Tomografia computerizata (CT) poate detecta hemoragii, tumori sau alte leziuni structurale ale creierului, iar rezonanta magnetica (RMN) ofera imagini detaliate, fiind utila in special pentru diagnosticarea tumorilor cerebrale sau a accidentelor vasculare cerebrale ischemice. Electroencefalograma (EEG) este folosita pentru a inregistra activitatea electrica a creierului si este frecvent utilizata in cazurile in care coma este rezultatul crizelor convulsive severe sau prelungite. 

Tratamentul pentru coma

Tratamentul pentru coma variaza (6) in functie de cauza specifica care a determinat aceasta stare, dar exista masuri generale care sunt aplicate imediat pentru a sustine functiile vitale si a preveni complicatiile. In majoritatea cazurilor, pacientului i se administreaza oxigen prin masca sau, in cazuri mai grave, se recurge la intubatie pentru a asigura o ventilatie adecvata. De asemenea, se monteaza un abord venos central sau periferic pentru administrarea perfuziilor cu solutii de reechilibrare hidroelectrolitica. Pentru a monitoriza functia renala si diureza, se monteaza o sonda urinara.

Tratamentul specific depinde de cauza identificata a comei:

• Intoxicatiile: daca se suspecteaza o intoxicatie, se administreaza antidoturi corespunzatoare. De exemplu, bicarbonatul de sodiu este utilizat pentru intoxicatia cu amitriptilina, iar albastrul de metilen se foloseste in cazurile de intoxicatie cu substante methemoglobinizante.
• Infectiile: in situatiile in care se suspecteaza o infectie grava, precum meningita sau sepsisul, se administreaza imediat antibiotice cu spectru larg pana la confirmarea diagnosticului si identificarea agentului patogen.
• Convulsiile: daca coma este provocata de crize convulsive prelungite, se administreaza medicamente anticonvulsivante, precum diazepamul sau fenitoina, pentru a opri activitatea convulsiva si a stabiliza pacientul.
• Coma diabetica: in cazul comei hipoglicemice, se administreaza glucoza intravenos, iar in cazul comei hiperglicemice, tratamentul presupune administrarea de insulina conform protocoalelor stabilite pentru echilibrarea nivelului de glucoza din sange.

In toate cazurile, pacientul este monitorizat constant pentru a evalua semnele vitale si raspunsul la tratament. De asemenea, personalul medical ia masuri pentru a preveni complicatiile asociate cu imobilizarea prelungita, cum ar fi escarele, tromboza venoasa profunda sau infectiile asociate dispozitivelor medicale.

Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Bibliografie:
1. “Coma - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2024, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/coma/symptoms-causes/syc-20371099. Accesat la 23 Mar. 2025.
2. Durning, Vroomen. “Coma: Types, Causes, & Treatments.” WebMD, 16 Oct. 2008, www.webmd.com/brain/coma-types-causes-treatments-prognosis. Accesat la 23 Mar. 2025.
3. Rees, Mathieu. “What to Know about a Coma.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 20 Nov. 2017, www.medicalnewstoday.com/articles/173655. Accesat la 23 Mar. 2025.
4. Coma | Aurora Health Care. 2025, www.aurorahealthcare.org/services/neuroscience/brain-skull-base-care/coma. Accesat la 23 Mar. 2025.
5. Karpenko, Anna, and Joshua Keegan. “Diagnosis of Coma.” Emergency Medicine Clinics of North America, vol. 39, no. 1, Feb. 2021, pp. 155–172, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33218655/, https://doi.org/10.1016/j.emc.2020.09.009. Accesat la 23 Mar. 2025.
6. “Coma: What It Is, Causes, Diagnosis, Symptoms & Treatment.” Cleveland Clinic, 9 Dec. 2016, my.clevelandclinic.org/health/diseases/6007-coma-persistent-vegetative-state. Accesat la 23 Mar. 2025.