Micrognatie: cauze, simptome, tratament

Ce inseamna micrognatie?

Micrognatia, cunoscuta si sub denumirea de hipoplazie mandibulara, este o afectiune caracterizata prin dimensiunea anormal de mica a mandibulei sau maxilarului inferior al unei persoane. Aceasta discrepanta poate afecta atat forma fetei, cat si functiile orale, cum ar fi masticatia, deglutitia si vorbirea. Gravitatea micrognatiei poate varia de la caz la caz, de la forme usoare, care pot trece neobservate, pana la forme severe, care necesita interventie chirurgicala.[1][2][3] 

Cauzele micrognatiei

De obicei, micrognatia este o afectiune care apare din cauza unei dezvoltari anormale a mandibulei in timpul sarcinii. Aceasta poate fi observata inca de la nastere sau in primele luni de viata, dar se poate dezvolta si mai tarziu in viata.[1][2][3]

Cauzele micrognatiei la bebelusi 

Cauzele micrognatiei congenitale sunt multiple si complexe, variind de la tulburari mostenite la mutatii genetice spontane care nu sunt transmise in familie.[2] 

Exista multiple sindroame genetice asociate cu micrognatia, inclusiv:

• sindromul Pierre Robin - este o afectiune congenitala rara, caracterizata prin hipoplazie mandibulara (micrognatie), glosoptoza (tendinta limbii de a cadea in faringe) si despicatura velo-palatina (despicatura la nivelul palatului dur si a valului palatin); 
• trisomiile 13 si 18 - sindromul Patau (trisomia 13) si sindromul Edwards (trisomia 18) sunt, de asemenea, asociate cu micrognatia; o trisomie este o anomalie cromozomiala in care exista o copie suplimentara a unei portiuni sau a unui cromozom intreg; in cazul trisomiilor 13 si 18, aceasta copie suplimentara se gaseste pe cromozomul 13, respectiv 18; aceste trisomii cauzeaza deficiente mentale severe si deformari fizice, inclusiv micrognatie;
• acondrogeneza - este o afectiune genetica rara caracterizata prin productia insuficienta de hormon de crestere de catre glanda pituitara a copilului si care determina dezvoltarea anormala a oaselor, manifestata printr-un maxilar inferior redus, un torace ingust si o statura extrem de mica, cu membre (brate si picioare), gat si trunchi scurtate;
• progeria - este o boala rara care face ca copiii sa imbatraneasca mult mai repede decat este normal; semnele bolii nu sunt prezente de la nastere, dar, de regula, apar in primii doi ani de viata; acestea pot include, pe langa micrognatie, caderea parului, o fata mai ingusta si o inaltime mai mica decat la ceilalti copii de aceeasi varsta.
• sindromul Cri-du-Chat - este o boala genetica rara, caracterizata prin intarzieri in dezvoltare si anomalii fizice, precum micrognatie si urechi pozitionate jos; denumirea provine de la plansul ascutit, asemanator unui mieunat de pisica, specific bebelusilor afectati;
• sindromul Treacher Collins - este o afectiune genetica rara care duce la malformatii ale fetei; copiii cu aceasta afectiune se nasc cu trasaturi faciale distinctive, cum ar fi pometi subdezvoltati, maxilar mic, urechi cu o forma neobisnuita si, in unele cazuri, despicatura de palat.[1]

Alte sindroame genetice ale caror manifestari pot include si micrognatia sunt:

• sindromul Beckwith-Wiedemann; 
• sindromul Stickler; 
• sindromul Turner;
• sindromul Marfan;
• sindromul Seckel;
• sindromul Russell-Silver;
• sindromul Hallermann-Streiff.[2]

Cauzele micrognatiei dobandite

Desi majoritatea cazurilor de micrognatie sunt congenitale, exista si cazuri in care aceasta afectiune este dobandita, adica apare mai tarziu in viata. Micrognatia la adulti apare, de obicei, din cauza unor traumatisme, cum ar fi fractura sau luxatia de maxilar, ori din cauza rigidizarii articulatiei temporo-mandibulare. Astfel de cazuri sunt mult mai putin frecvente.[2]

Simptomele micrognatiei

Simptomele micrognatiei sunt diverse si pot varia in functie de severitatea cazului. Unul dintre cele mai evidente semne este o disproportie intre maxilarul inferior si restul fetei. Dincolo de asta, pot sa apara si alte simptome.

In cazul sugarilor si a copiilor mici, simptomele comune ale micrognatiei includ:

• respiratie zgomotoasa;
• apnee in somn sau alte dificultati de respiratie;
• dificultatile de hranire a bebelusului;
• cresterea slaba in greutate;
• problemele cu somnul.[1][2][3]

In timp, mai pot sa apara malocluzii si alte probleme de dentitie. 

La adulti, micrognatia poate duce la apnee obstructiva de somn, o afectiune care poate provoca somnolenta diurna excesiva, dificultati de concentrare si alte probleme.[1][2][3]

Diagnosticarea micrognatiei

Diagnosticul micrognatiei este un proces care implica o evaluare detaliata a structurii faciale si a functionalitatii aparatului masticator. In functie de severitatea afectiunii si de varsta pacientului, diagnosticarea poate fi realizata printr-o combinatie de examinari fizice, investigatii imagistice si, in unele cazuri, evaluari genetice.[1][2][3]

Tratamentul micrognatiei

Tratamentul micrognatiei depinde in mare masura de severitatea conditiei si de impactul sau asupra respiratiei si alimentatiei copilului. In anumite cazuri, un maxilar subdimensionat se corecteaza de la sine pe masura ce copilul creste. Aceasta imbunatatire spontana se observa de obicei intre varsta de 6 si 18 luni.[1][2][3]

Daca micrognatia nu se corecteaza de la sine, exista variante de tratamente chirurgicale si non-chirurgicale. Scopul acestora este de a preveni obstructia cailor respiratorii cauzata de limba copilului si de a asigura o respiratie adecvata.[1][2][3]

Tratamentul non-chirurgical pentru micrognatie

Metodele non-chirurgicale comune utilizate pentru tratarea micrognatiei includ:

• terapia pozitionala - bebelusul este asezat in pozitii specifice pentru a preveni obstructia cailor aeriene superioare;
• introducerea unui tub nazofaringian - pentru a mentine caile respiratorii deschise;
• ventilatia cu presiune pozitiva - se utilizeaza dispozitive medicale precum BiPAP sau CPAP pentru a furniza o presiune pozitiva continua a aerului, asigurand astfel mentinerea cailor respiratorii deschise.[1][2][3]

Tratamentul chirurgical al micrognatiei

Daca tratamentul non-chirurgical nu este suficient pentru a ameliora simptomele micrognatiei ori daca aceasta este severa, se poate recomanda o interventie chirurgicala. Alegerea procedurii chirurgicale depinde de severitatea afectiunii, de varsta pacientului si de alte caracteristici individuale.[2][3]

Distractia osteogenica, o tehnica ce presupune crearea unei mici fracturi in osul maxilarului inferior, urmata de aplicarea unei forte constante pentru a separa treptat fragmentele osoase si a stimula formarea de os nou, reprezinta, de exemplu, una dintre optiunile de tratament la care se poate apela. O alta ar fi o interventie chirurgicala in cursul careia limba se ataseaza diferit de maxilarul inferior, astfel incat sa nu impiedice respiratia.[2][3] 

Rareori si doar in cazuri foarte severe, se poate recomanda si traheostomia, o interventie chirurgicala ce implica crearea unei deschideri in trahee si introducerea prin aceasta a unui tub ce faciliteaza respiratia.[2][3] 

Micrognatia este, dupa cum spuneam, o afectiune destul de comuna la nou-nascuti si una care se poate corecta de la sine. Daca interfereaza cu respiratia sau alimentatia, poate duce insa la probleme severe. Este important sa fie diagnosticata la timp si tratata corect, daca este necesar. 

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Bibliografie: